Immerhin eine realistische Einschätzung ;-)
Grecia și a doua cădere a comunismuluide Cristian Campeanu 02 iulie 2015
Criza greacă marchează sfârșitul iluziei pe care o vinde orice idelog comunist/socialist din Vest. Că bunăstarea „maselor” este posibilă pe seama „capitaliștilor”. Că poți consuma la nesfârșit fără să produci și că poți da vina la nesfârșit pe „exploatatori”. Adevărul self-evident este că bunăstarea e tot atât de mult o chestiune de bună guvernare și responsabilitate politică și democratică pe cât este una de productivitate și inovație. Ultima redută a stângismului populist occidental se prăbușește în Grecia spre furia și deznădejdea ideologilor.
În fierbințeala momentului se vorbește despre o criză europeană fără precedent generată de o eventuală ieșire a Greciei din zona euro, de pierderea „sufletului” european o dată cu expulzarea „leagănului civilizației europene”, de amenințarea rusă (mereu prezentă), despre o „tragedie greacă demnă de Eschil și Sofocle” și de alte scenarii apocaliptice post-referendum. Ceea ce are nevoie Grecia și Europa este de o bună doză de realitate și (auto)ironie în sens socratic. Mai mult de Aristofan decât de Sofocle. Și punctul de pornire ar trebui să fie admiterea onestă (altă calitate socratică) a faptului că iluzia ideologică a infinitei bunăstări de masă pe banii altora este doar atât, o iluzie.
Economia nu a fost niciodată o afacere de clasă așa cum încearcă ideologii stângii populiste să ne facă să credem, adică de redistribuție echitabilă a tortului bunăstării ci a fost și a rămas întotdeauna a producerii tortului. Ceea ce nu au înțeles niciodată comuniștii este cât de complicat și fragil este un proces de producție simplu, câtă bunăstare generează pe parcurs și cât de mulți oameni depind de acest proces simplu dar esențial, de la fermierii care cultivă grâul până la producătorii de ciocolată, ca să păstrăm metafora. Tocmai pentru că ideologia îi orbește și nu sunt capabili să vadă aceste relații economice la nivel micro esențiale pentru menținerea țesutului social și pentru generarea bogăției, soluțiile comunistului/socialistului sunt întotdeauna brutale, autoritare și simpliste. „Guvernul/Statul să dea”, „Guvernul să ia de la bogați și să dea la săraci”. Ironia face ca exact acest gen de „soluții” să genereze proastă guvernare, corupție, ineficiență economică, nivel de trai redus și, în cazuri extreme, faliment.
Andrei Pleșu scria că grecilor le place să reamintească faptul că ei eu inventat cuvinte ca „democrație”, „economie” și chiar „Europa” și observa că tot grecii sunt, la o adică responsabili și de cuvinte precum „haos”, catastrofă” și „apocalipsă”. Iată un exemplu de asemenea catastrofă de fabricație grecească. Oamenii din nordul auster au fost indignați de știrile privind al 13-lea și al 14-lea salariu și pe bună dreptate, dar important este cum s-a ajuns aici. Pe scurt, printr-o prevedere constituțională absolut iresponsabilă, potrivit căreia slujbele din aparatul de stat sunt garantate pe viață. Acest lucru s-a întâmplat pentru că grecii au crezut în iluzia că numai Statul poate să distribuie în mod echitabil bogăția. Ce s-a întâmplat a fost că la fiecare ciclu electoral familiile politice care se succedau la putere (de stânga sau de dreapta) își negociau cu actori cheie o serie de poziții în aparatul de stat, în care salariile au crescut constant și nejustificat. În final, Grecia a ajuns ca la o populație de 11,5 milioane de locuitori să aibă peste un milion de angajați la Stat. Această situație a generat corupție pe scară largă, atât prin faptul că funcțiile lucrative erau negociate politic cât mai ales pentru că având funcția garantată pe viață, funcționarii de stat puteau să negocieze cu sindicatele și cu marii proprietari condiții avantajoase pentru cei din urmă și dezavantajoase pentru stat.
În Grecia a apărut astfel o clasă de mijloc complet artificială formată din funcționari guvernamentali sau plătiți de stat care lucra în complicitate cu oligarhia politico-economică. În aceste condiții, instituțiile menite să asigure separația puterilor în stat, controlul efectiv al echilibrului pieței și al utilizării banului public nu au funcționat niciodată. Confruntați cu un stat abuziv și corupt, agenții economici privați au devenit cetățeni de mâna a doua care, în mod legitim au făcut tot ce au putut pentru a eluda Fiscul și a-și prezerva veniturile. Infecția s-a spart o dată cu criza euro când nordicii au observat că maniera în care grecii rostogolesc împrumuturi din ce în ce mai mari în condițiile de deficit din ce în ce mai mare nu înseamnă altceva decât transferul de bani din buzunarele contribuabilului occidental în buzunarele statului elen, care le gestiona cu aceeași iresponsabilitate și impunitate.
Ceea ce au făcut iluzioniștii greci în aceste condiții a fost să scoată în prim-plan solicitările de ajustare fiscală ale Troicii, creșterea impozitelor și a TVA, „tunderea” sistemului de pensii etc, toate reversibile în timp după redresare, pentru a ascunde cele mai importante solicitări, care privesc reforma fundamentală a statului și a instituțiilor independente. Este exact cea ce Tsipras refuză să facă. Tsipras nu a vrut niciodată să ajungă la un acord cu Troika pentru că nu vrut să reformeze statul elen. De aceea, preferă să scoată Grecia din zona euro cu consecințe greu de anticipat doar pentru a salva „idealurile egalității și echității comuniste”. Unii ideologi de stânga precum Paul Krugman pedalează (la propriu, de vreme ce a ținut să scrie în timp ce se afla în excursie cu bicicleta) pe nevoia „nu”-ului la referendum sub motivul că „haosul care ar urma ieșirii din zona euro nu poate fi mai rău decât cel de acum”. Este un îndemn disperat profund lipsit de onestitate adresat lui Tsipras să recurgă la un experiment social imprevizibil numai pentru a salva iluzia comunistă dar și un semn că în rândurile imensei elite intelectuale socialiste din Occident s-a instalat panica.
Quelle: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/grecia-si-a-doua-cadere-a-comunismului-384316
Quo vadis Europa ?
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
tja johann, kannst du dich noch an unsere diskussion von vor ein paar jahren, was die grichenlandkriese betrifft, erinnern? immerhin schätzt du jetzt den artikel ...
(ein zitat daraus:)
...als "realistische einschätzung" ein...
das smily habe ich schon wahrgenommen und trotzdem, immerhin!
nichts für ungut...
(ein zitat daraus:)
Criza greacă marchează sfârșitul iluziei pe care o vinde orice idelog comunist/socialist din Vest. Că bunăstarea „maselor” este posibilă pe seama „capitaliștilor”. Că poți consuma la nesfârșit fără să produci și că poți da vina la nesfârșit pe „exploatatori”. Adevărul self-evident este că bunăstarea e tot atât de mult o chestiune de bună guvernare și responsabilitate politică și democratică pe cât este una de productivitate și inovație. Ultima redută a stângismului populist occidental se prăbușește în Grecia spre furia și deznădejdea ideologilor.
...als "realistische einschätzung" ein...
das smily habe ich schon wahrgenommen und trotzdem, immerhin!
nichts für ungut...
@ gehage
Was ich geschrieben habe und was du verstanden hast, dürften nicht dasselbe sein ;-))
"„Ferește de de greci chiar când îți fac daruri!”, spuneau romanii, acum peste 2 milenii. Azi e bine să te ferești de ei și când le dai! Să nu mire pe nimeni că Grecia s-a „strecurat” atât în Uniunea Europeană – în 1981, cât și în Eurozonă. Ce-a făcut Europa pentru ei până să vină vremea împrumuturilor și a subsidierii unui stil de viață îndelung contestat, dar plătit cu vârf și îndesat?"
Quelle: Cum au ajuns grecii să spargă farfurii în capul Europei și Tsipras să joace poker pe dezbrăcate cu FMI
Was ich geschrieben habe und was du verstanden hast, dürften nicht dasselbe sein ;-))
"„Ferește de de greci chiar când îți fac daruri!”, spuneau romanii, acum peste 2 milenii. Azi e bine să te ferești de ei și când le dai! Să nu mire pe nimeni că Grecia s-a „strecurat” atât în Uniunea Europeană – în 1981, cât și în Eurozonă. Ce-a făcut Europa pentru ei până să vină vremea împrumuturilor și a subsidierii unui stil de viață îndelung contestat, dar plătit cu vârf și îndesat?"
Quelle: Cum au ajuns grecii să spargă farfurii în capul Europei și Tsipras să joace poker pe dezbrăcate cu FMI
johann, was du geschrieben hast war nicht viel. du hast zitiert, und das zitierte mit einem kurzen satz eingeschätzt. zumindest was deinen vorletzten beitrag betrifft aus dem ich dann auch eine passage zitiert habe, und auf den ich mich bezog...
aber auch das zitat in deinem letzten beitrag, entspricht eher meiner argumentation als deiner was unsere diskussion von vor ein paar jahren betrifft... aber es freut mich dass du die problematik mit grichenland nun auch ein bissl differenzierter (trotz smily!) siehst. oder täusche ich mich mit meiner annahme???
nichts für ungut...
aber auch das zitat in deinem letzten beitrag, entspricht eher meiner argumentation als deiner was unsere diskussion von vor ein paar jahren betrifft...
aber es freut mich dass du die problematik mit grichenland nun auch ein bissl differenzierter (trotz smily!) siehst. oder täusche ich mich mit meiner annahme???nichts für ungut...
Wer heute das hoffentlich kuehle Haus vorzieht und anlaesslich des heutigen Referendums, zwei griechische Dokumentarfilme zum "Griechenkrimi":
Deptocracy:
http://m.youtube.com/watch?v=qKpxPo-lInk
Catastroika:
http://m.youtube.com/watch?v=RORPpFL21dM
Deptocracy:
http://m.youtube.com/watch?v=qKpxPo-lInk
Catastroika:
http://m.youtube.com/watch?v=RORPpFL21dM
@ Nun hat das griechiche Volk mit kleiner Mehrheit das gewählt was das Duo gefordert hat,nun tritt der geborene Finanzer zurück,er hatte gehofft die Schuld auf das Volk wälzen zu können.Nun lässt er das Volk im "Regen"stehen,hat den Mut nicht den weiteren Weg zu weisen.Typisch......,was heisst wohl Varoufakis auf griechich?
was heisst wohl Varoufakis auf griechich?
Das weis ich nicht.
Aber auf englisch könnte es eine Abkürzung von
"var(i)ou(s)fak(e)s" sein = verschiedene Fälschungen.
Würde ganz gut zu ihm, der "Spieletheoretiker" passen.
An statt Argumente benutzt(e) er Beschimpfungen, kein Wunder, dass mehrere Finanzminister anderer Länder nicht mehr an einem Tisch mit ihm sitzen wollten.
Jetzt kann ihn auch Tsipras nicht mehr als Schreihals benutzen, womöglich bleibt dem auch nicht mehr anderes als das (be)Schimpfen.
Nach Volkes Wille dürfte die griechische Regierung selbst nicht mehr mit "den Geldgeber-Erpressern" zusammenarbeiten, bzw. verhandeln...sondern Strafanzeige stellen wegen Erpressung
Jetzt wird sich zeigen ob Frau Merkel Courage in der Hose hat und ihr Scheitern eingesteht.
Ein Münchner Abkommen mit Zugeständnissen an Diktatoren reicht nämlich. Die Frechheit der griechischen Regierung, den ganzen Steuerzahlern aus Europa zu diktieren ist genug. Es sollten klare Kanten gezeigt werden.
Lasst den Tsipras betteln!
"Jetzt wird sich zeigen ob Frau Merkel Courage in der Hose hat...."
@ Frau Merkel ist nur das Sprachrohr aller im Hintergrund agierenden EU-Staatsmännern und der politischen Richtlinien aus den USA,denen die strategische Wichtigkeit Griechenlands am Herzen liegt.Die Griechen wissen das,gehn auf nr.sicher....
@ Frau Merkel ist nur das Sprachrohr aller im Hintergrund agierenden EU-Staatsmännern und der politischen Richtlinien aus den USA,denen die strategische Wichtigkeit Griechenlands am Herzen liegt.Die Griechen wissen das,gehn auf nr.sicher....
Der neue griechische Finanzminister Tsakalotos, geboren in Rotterdam, Ökonomie studiert in Oxford, langjaehriges Syrizaparteimitglied.
http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11566624/Euclid-Tsakalotos-Yanis-Varoufakis-Greece-new-finance-minister.html
http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/11566624/Euclid-Tsakalotos-Yanis-Varoufakis-Greece-new-finance-minister.html
Es ist richtig, dass Griechenland viel Geld geliehen wurde. Was geschah aber mit diesem Geld? Könnte es sein, dass sehr viel Geld in die Rüstung gesteckt wurde, in Panzer und U-Boote? Und wer lieferte diese Rüstungsgüter (für gutes Geld natürlich)? Es wird ja nicht hauptsächlich Deutschland gewesen sein.
_grumpesIrgendwie, immer noch aktuell
Alexis Sorbas (Film)
Handlung :
Greek Zorba Alexis Zorbas
Alexis Sorbas (Film)
Handlung :
Der Schriftsteller Basil hat auf Kreta ein Braunkohle-Bergwerk geerbt. Er engagiert den Makedonier Alexis Sorbas, den er am Hafen des Festlandes kennenlernt, als Vorarbeiter. Dieser umwirbt bald die alternde Offizierskurtisane Madame Hortense, bei der beide zunächst Unterkunft auf Kreta finden. Beim Besuch eines Cafés treffen Sorbas und Basil auf die junge Witwe Surmelina, die von vielen Männern begehrt wird, insbesondere von Pavlis, dem Sohn des Dorfschulzen. Sorbas versucht, Basil mit der jungen Frau zu verkuppeln, was sich zunächst als äußerst schwierig erweist, da beide nicht den ersten Schritt wagen.
Wenig später kann Sorbas nicht verhindern, dass das Bergwerk einstürzt; er kann gerade noch sich und die anderen retten. Um den Stollen abzustützen, brauchen sie starke Bäume. Sorbas plant daraufhin den Bau einer Seilbahn, um den Waldbestand des darüberliegenden Berges nutzen zu können. Als Sorbas in der Stadt Material kaufen soll, aber wegen einer „Damenbekanntschaft“ nicht zurückkehrt und obendrauf noch das gesamte Geld verjubelt, das für die Seilbahnkonstruktion gedacht war, wird er von Basil zurückbeordert. In der Zwischenzeit verspricht Basil Madame Hortense leichtfertig, dass Sorbas sie heiraten wird (was dieser keineswegs vorhat). Basil verbringt eine Nacht mit Surmelina. Währenddessen begeht Pavlis, den sie zum wiederholten Male zurückgewiesen hat, Selbstmord. Da die Einwohner des Dorfes Surmelina die Schuld daran geben, versucht man sie am nächsten Morgen auf dem Vorhof der Kirche zu steinigen, und schließlich wird ihr von Pavlis' Vater die Kehle durchgeschnitten. Wenig später stirbt auch Madame Hortense und ihre Pension wird von den Dorfbewohnern geplündert.
Die fertige Seilbahn wird unter Anwesenheit von Gästen eingeweiht, bricht jedoch bei der Inbetriebnahme in sich zusammen. Basil und Sorbas bleiben alleine am Strand zurück. Basil bittet seinen Freund, ihm das Tanzen beizubringen, woraufhin beide sich zum Sirtaki an die Schulter fassen.
Greek Zorba Alexis Zorbas
Es ist richtig, dass Griechenland viel Geld geliehen wurde. Was geschah aber mit diesem Geld? Könnte es sein, dass sehr viel Geld in die Rüstung gesteckt wurde, in Panzer und U-Boote?
ja, sie haben auch panzer gekauft. von wem die gekauft wurden ist irrelevant, denn wenn sie sie nicht von A gekauft hätten, hätten sie sie von B gekauft. oder C. oder D... oder wurden sie von A genötigt, die ruestungsgueter von ihnen zu kaufen?
vor allem haben sie, unter anderem, aber auch über ihre verhältnisse gelebt und wo die sowieso schon reichen (wie sagt man so schön, die oberen 10.000), immer reicher wurden...
Und wer lieferte diese Rüstungsgüter (für gutes Geld natürlich)? Es wird ja nicht hauptsächlich Deutschland gewesen sein.
es wäre ja deinerseits schon fast ein wunder gewesen D nicht doch noch ne watschen mitzugeben...du kannst es einfach nicht lassen, haraldescu!
nichts für ungut...
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
