Duannerschmarter Anekdoten: Hia oder ech
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
Das schöne Haar macht dem schönen Gesicht ..mehr Platz! Sparsamer geht es beim Friseur nicht!
Finalul
În zorii zilei următoare m-am dus pe punte. Era un joc de nori fantastic. Pasagerii mai dormeau după masa festivă din seara precedentă, aşa încât puteam observa de unul singur simbioza dintre ocean şi cer. Acesta se lumina tot mai mult, norii îşi schimbau culoarea înspre roz, anunţând apariţia bolidului. O zi frumoasă? Aici prognozele nu prea aveau valabilitate - nu ca la noi...?
Cândva ne-am apropiat de portul, pe care-l părăsisem cu două săptămâni înainte. Membrii echipajului au format un şir, semn de preţuire, care de fapt o meritau (aproape) toţi...
După câtva timp eram deja la hotel, urmărind etapele următoare ale şederii pe insulă. M-am dus în oraş ca să cumpăr cadouri pentru cei dragi şi aşa am intrat şi în "Oborul de la Papeete" o clădire uriaşă pentru un oraş destul de mic. Aici se găsea practic totul, dar la nişte preţuri iluzorii! Cunoscând venitul mediu de aici, mă întrebam, oare cine e în stare să cumpere asemena mărfuri în afara turiştilor şi detaşaţilor din Franţa. Într-un fel stupid...
Ziua următoare aveam în program cunoaşterea interiorului insulei Tahiti, adică a acelei părţi mai îndepărtate de coastă. Deoarece drumurile astea sunt mai puţin întreţinute, a fost nevoie de o maşină de teren de teapa ARO-urilor din România. Repercursiunile acestui voiaj, ca şi a celuia din ziua următoare pe Moorea, le-am simţit ulterior într-un fel mai puţin plăcut, pentru că bucile curului au fost atât de puternic afectate, încât vreo două săptămâni am dormit numai pe burtă, o situaţie mai mult decât neplăcută, dacă se ia în consideraţie, că aceasta avea proporţile unei femei gravide în luna a şaptea...
După părăsirea şoselei principale ni s-a deschis o lume nouă. Parcă mă aflam pe Valea Lotrului, Arieşului sau a Vaserului. Deosebirea o făceau doar vegetaţia şi numărul enorm de cascade. Niciunde n-am întâlnit o asemenea abundenţă de căderi de apă ca aici. Explicaţia se găsea în versanţii foarte abrupţi în combinaţie cu numărul foarte mare de precipitaţii.
Pe Moorea m-am dus cu bacul. "Sora mai mică a Insulei Tahiti" se află la numai 17 km depărtare, dar e specializată aproape în exclusivitate pe turism. Asemănător Insulei Bora Bora e împrejmuită de un recif coraligen, la care se adaugă şi aspectul aparent de relief. Totuşi aici există o deosebire, pentru că Moorea dispune de un crater intact, în care cresc o sumedenie de plante exotice ca mango şi ananas cu o productivitate excelentă de pe urma solului extrem de fertil.
Mulţi cunoscători de materie sunt de părere, că de fapt Moorea ar fi şi mai frumoasă decât Bora Bora, dar cum se ştie; totul e o treabă de gust şi acesta nu trebuie neapărat stropit cu fecale - ca să evit o zicală mai "apetisantă..."
Sigur, că Moorea îşi are farmecul ei, eu în schimb am avut şi ghinionul de a nu vedea soarele în ziua cu pricina, ceea ce cam tulbură o imagine/apreciere realistă. Cum o să denote şi pozele, se poate ajunge la concluzia, că cele două insule - Bora Bora şi Moorea - nu suferă grad de comparaţie, dar chiar aşa nu este. Pe Moorea am avut doar ghinion...
Ultima zi am folosit-o pentru relaxare. M-am dus pe faleză, m-am aşezat pe o bancă cu o pernă "completată" de la hotel; pentru ameliorarea unor dureri pe ambele părţi a anusului... şi am studiat trecătorii. Şi aici se ţucau cei tineri ca noi pe vremuri în Grozăveşti, seniorii societăţii discutau la fel ca cei în Cişmigiu şi vasele prezentau multe asemănări cu cele din Constanţa - ca trăire...
Seara am mers la aeroport. Aici în schimb n-au mai existat paralele cu Cotroceni sau Băneasa! Nu departe de vamă se vindeau lanţuri confecţionate din flori, grupuri independente fredonau melodii exotice, alţii cântau în franceză, etc. Era o atmosferă foarte degajată, cum probabil se întâlneşte numai în aceste regiuni, în care - se pare - încă... frica de terorism sau de ziua de mâine încă n-a ajuns!
Până la Los Angeles n-am avut probleme, pentru ca n-am avut "vecin de compartiment", dar acolo mi-a ales soarta un francez de vreo 90 de ani şi pe jumătate paralizat. Oferta de a schimba locurile - eu stăteam la geam - n-a accepat-o, ceea ce pentru mine a fost echivalent cu o mică catastrofă, pentru că şezutul a fost aproape imposibil... Nu vreau să intru în amănunte, dar menţionez, c-a fost un chin deosebit!
La Los Angeles nu mi-au mai căzut pantalonii... şi la Paris am găsit chiar şi un loc de fumat...
În avionul spre München am avut o vecină, care scurt timp după decolare a adormit butuc. Am trezit-o când ni s-a oferit o gustărică, întrebând-o de cauze, la care mi-a răspuns, că avea deja - spre deosebire de mine - o călătorie foarte lungă după ea, care a-nceput la Los Angeles. Când i-am spus de startul meu, a rămas cu ochii holbaţi... Fata a uitat probabil, că eu am fost odihnit înaintea plecării, pe când la ea cearcănii de ochi atrătau, că despărţirea de la cel iubit a fost ceva mai lungă... Am zâmbit, spunându-i, că şi eu am fost cândva tânăr... Întotdeauna iubirea, bato-ar focu...
La destinaţie m-a aşteptat cineva, care mi-a lipsit! Mai mult n-aş vrea să divulg, pentru a evita prea multe complimente...
Concluzie: Vreau să menţionez de la bun început, că cele divulgate aici sunt păreri personale, care poate nu corespund părerilor generale. De aceea trebuie luate ca atare.
Precis la mulţi interesaţi se pune întrebarea, dacă o asemenea călătorie - sau mai bine spus aventură - merită. Răspunsul e greu de dat. În cele, ce urmează, încerc să explic un (???) pro şi contra (???????):
Pentru a admira un vulcanism cu vegetaţie exotică, nu trebuie făcută o asemenea escapadă. Insula La Reunion e în această privinţă mult mai actuală.
Pentru a fi în posesia unui climat, care permite oricând o escală pe plajă sau în apă te poţi deplasa pe Seychelle sau pe Antile.
Pentru a avea doar plajă poţi rămâne şi la Costineşti...
Concediul în Oceania are şi alte impedimente. Primul e bineânţeles cel financiar - costă cam dublu ca cel pe Antile sau Seychelle -, dar nu trebuie uitat, că pentru o persoană normală diferenţa de fus orar - în acest caz 11 ore - e greu de suportat. Eu am avut norocul, că de câţiva ani mă culc la ore total diferite, fentând astfel corpul...
În aceste regiuni există mai ales în lunile, în care la noi e iarnă, o umiditate foarte mare, care pentru un european e greu de suportată. Temperaturile "merg", dar umiditatea "te omoară".
Băştinaşii sunt pe undeva la fel de prietenoşi ca şi oşenii sau lipovenii...
Acum o să se ivească - bineânţeles - întrebarea, de ce să se viziteze asemenea zone??? Răspunsul e simplu, dar în acelaş timp complicat: Exact din cauza asta i-am rugat pe toţi la care le-am transmis primele mele impresii, să-mi confirme, dacă mai vor informaţii despre această aventură sau nu. Dacă le trimit totuşi ultimele impresii, e rezultatul nevestei mele, care vede lucrurile altfel..
La începutul reportajelor am specificat, că sunt un obsedat de geografie!!! De aceea cred - şi sunt chiar convins -, că pentru neobsedaţi o asemenea călătorie n-are rost! Asta i-am explicat de exemplu şi nevestei, care m-a urmărit totuşi pas cu pas - fără a mă informa în prealabil... Ce bine, c-am ajuns între timp într-o oarecare fază, în care dorul înspre natura depăşeşte îndemnul spre "necesităţi umane -sau de altă natură..."
Poate la sfârşit ar mai trebui menţionat, că descrierea am făcut-o de la bun început în Limba română, pentru că - ca şi la Seişele - vreau să-mi dovedesc astfel recunoştinţa faţă de foştii colegi/e, care m-au "aprovizionat" mult mai mult decât alţii... cu "materie de primă mână".
La fel vreau pe această cale să-i mulţumesc deosebit de mult lui Cornelia pentru înţelegerea, de care a dat dovadă, în a-mi permite escapada poate fără întoarcere...
Să ne vedem cu bine la Colibiţa!
S F Â R Ş I T
În zorii zilei următoare m-am dus pe punte. Era un joc de nori fantastic. Pasagerii mai dormeau după masa festivă din seara precedentă, aşa încât puteam observa de unul singur simbioza dintre ocean şi cer. Acesta se lumina tot mai mult, norii îşi schimbau culoarea înspre roz, anunţând apariţia bolidului. O zi frumoasă? Aici prognozele nu prea aveau valabilitate - nu ca la noi...?
Cândva ne-am apropiat de portul, pe care-l părăsisem cu două săptămâni înainte. Membrii echipajului au format un şir, semn de preţuire, care de fapt o meritau (aproape) toţi...
După câtva timp eram deja la hotel, urmărind etapele următoare ale şederii pe insulă. M-am dus în oraş ca să cumpăr cadouri pentru cei dragi şi aşa am intrat şi în "Oborul de la Papeete" o clădire uriaşă pentru un oraş destul de mic. Aici se găsea practic totul, dar la nişte preţuri iluzorii! Cunoscând venitul mediu de aici, mă întrebam, oare cine e în stare să cumpere asemena mărfuri în afara turiştilor şi detaşaţilor din Franţa. Într-un fel stupid...
Ziua următoare aveam în program cunoaşterea interiorului insulei Tahiti, adică a acelei părţi mai îndepărtate de coastă. Deoarece drumurile astea sunt mai puţin întreţinute, a fost nevoie de o maşină de teren de teapa ARO-urilor din România. Repercursiunile acestui voiaj, ca şi a celuia din ziua următoare pe Moorea, le-am simţit ulterior într-un fel mai puţin plăcut, pentru că bucile curului au fost atât de puternic afectate, încât vreo două săptămâni am dormit numai pe burtă, o situaţie mai mult decât neplăcută, dacă se ia în consideraţie, că aceasta avea proporţile unei femei gravide în luna a şaptea...
După părăsirea şoselei principale ni s-a deschis o lume nouă. Parcă mă aflam pe Valea Lotrului, Arieşului sau a Vaserului. Deosebirea o făceau doar vegetaţia şi numărul enorm de cascade. Niciunde n-am întâlnit o asemenea abundenţă de căderi de apă ca aici. Explicaţia se găsea în versanţii foarte abrupţi în combinaţie cu numărul foarte mare de precipitaţii.
Pe Moorea m-am dus cu bacul. "Sora mai mică a Insulei Tahiti" se află la numai 17 km depărtare, dar e specializată aproape în exclusivitate pe turism. Asemănător Insulei Bora Bora e împrejmuită de un recif coraligen, la care se adaugă şi aspectul aparent de relief. Totuşi aici există o deosebire, pentru că Moorea dispune de un crater intact, în care cresc o sumedenie de plante exotice ca mango şi ananas cu o productivitate excelentă de pe urma solului extrem de fertil.
Mulţi cunoscători de materie sunt de părere, că de fapt Moorea ar fi şi mai frumoasă decât Bora Bora, dar cum se ştie; totul e o treabă de gust şi acesta nu trebuie neapărat stropit cu fecale - ca să evit o zicală mai "apetisantă..."
Sigur, că Moorea îşi are farmecul ei, eu în schimb am avut şi ghinionul de a nu vedea soarele în ziua cu pricina, ceea ce cam tulbură o imagine/apreciere realistă. Cum o să denote şi pozele, se poate ajunge la concluzia, că cele două insule - Bora Bora şi Moorea - nu suferă grad de comparaţie, dar chiar aşa nu este. Pe Moorea am avut doar ghinion...
Ultima zi am folosit-o pentru relaxare. M-am dus pe faleză, m-am aşezat pe o bancă cu o pernă "completată" de la hotel; pentru ameliorarea unor dureri pe ambele părţi a anusului... şi am studiat trecătorii. Şi aici se ţucau cei tineri ca noi pe vremuri în Grozăveşti, seniorii societăţii discutau la fel ca cei în Cişmigiu şi vasele prezentau multe asemănări cu cele din Constanţa - ca trăire...
Seara am mers la aeroport. Aici în schimb n-au mai existat paralele cu Cotroceni sau Băneasa! Nu departe de vamă se vindeau lanţuri confecţionate din flori, grupuri independente fredonau melodii exotice, alţii cântau în franceză, etc. Era o atmosferă foarte degajată, cum probabil se întâlneşte numai în aceste regiuni, în care - se pare - încă... frica de terorism sau de ziua de mâine încă n-a ajuns!
Până la Los Angeles n-am avut probleme, pentru ca n-am avut "vecin de compartiment", dar acolo mi-a ales soarta un francez de vreo 90 de ani şi pe jumătate paralizat. Oferta de a schimba locurile - eu stăteam la geam - n-a accepat-o, ceea ce pentru mine a fost echivalent cu o mică catastrofă, pentru că şezutul a fost aproape imposibil... Nu vreau să intru în amănunte, dar menţionez, c-a fost un chin deosebit!
La Los Angeles nu mi-au mai căzut pantalonii... şi la Paris am găsit chiar şi un loc de fumat...
În avionul spre München am avut o vecină, care scurt timp după decolare a adormit butuc. Am trezit-o când ni s-a oferit o gustărică, întrebând-o de cauze, la care mi-a răspuns, că avea deja - spre deosebire de mine - o călătorie foarte lungă după ea, care a-nceput la Los Angeles. Când i-am spus de startul meu, a rămas cu ochii holbaţi... Fata a uitat probabil, că eu am fost odihnit înaintea plecării, pe când la ea cearcănii de ochi atrătau, că despărţirea de la cel iubit a fost ceva mai lungă... Am zâmbit, spunându-i, că şi eu am fost cândva tânăr... Întotdeauna iubirea, bato-ar focu...
La destinaţie m-a aşteptat cineva, care mi-a lipsit! Mai mult n-aş vrea să divulg, pentru a evita prea multe complimente...
Concluzie: Vreau să menţionez de la bun început, că cele divulgate aici sunt păreri personale, care poate nu corespund părerilor generale. De aceea trebuie luate ca atare.
Precis la mulţi interesaţi se pune întrebarea, dacă o asemenea călătorie - sau mai bine spus aventură - merită. Răspunsul e greu de dat. În cele, ce urmează, încerc să explic un (???) pro şi contra (???????):
Pentru a admira un vulcanism cu vegetaţie exotică, nu trebuie făcută o asemenea escapadă. Insula La Reunion e în această privinţă mult mai actuală.
Pentru a fi în posesia unui climat, care permite oricând o escală pe plajă sau în apă te poţi deplasa pe Seychelle sau pe Antile.
Pentru a avea doar plajă poţi rămâne şi la Costineşti...
Concediul în Oceania are şi alte impedimente. Primul e bineânţeles cel financiar - costă cam dublu ca cel pe Antile sau Seychelle -, dar nu trebuie uitat, că pentru o persoană normală diferenţa de fus orar - în acest caz 11 ore - e greu de suportat. Eu am avut norocul, că de câţiva ani mă culc la ore total diferite, fentând astfel corpul...
În aceste regiuni există mai ales în lunile, în care la noi e iarnă, o umiditate foarte mare, care pentru un european e greu de suportată. Temperaturile "merg", dar umiditatea "te omoară".
Băştinaşii sunt pe undeva la fel de prietenoşi ca şi oşenii sau lipovenii...
Acum o să se ivească - bineânţeles - întrebarea, de ce să se viziteze asemenea zone??? Răspunsul e simplu, dar în acelaş timp complicat: Exact din cauza asta i-am rugat pe toţi la care le-am transmis primele mele impresii, să-mi confirme, dacă mai vor informaţii despre această aventură sau nu. Dacă le trimit totuşi ultimele impresii, e rezultatul nevestei mele, care vede lucrurile altfel..
La începutul reportajelor am specificat, că sunt un obsedat de geografie!!! De aceea cred - şi sunt chiar convins -, că pentru neobsedaţi o asemenea călătorie n-are rost! Asta i-am explicat de exemplu şi nevestei, care m-a urmărit totuşi pas cu pas - fără a mă informa în prealabil... Ce bine, c-am ajuns între timp într-o oarecare fază, în care dorul înspre natura depăşeşte îndemnul spre "necesităţi umane -sau de altă natură..."
Poate la sfârşit ar mai trebui menţionat, că descrierea am făcut-o de la bun început în Limba română, pentru că - ca şi la Seişele - vreau să-mi dovedesc astfel recunoştinţa faţă de foştii colegi/e, care m-au "aprovizionat" mult mai mult decât alţii... cu "materie de primă mână".
La fel vreau pe această cale să-i mulţumesc deosebit de mult lui Cornelia pentru înţelegerea, de care a dat dovadă, în a-mi permite escapada poate fără întoarcere...
Să ne vedem cu bine la Colibiţa!
S F Â R Ş I T
Da ist was falsch gelaufen. Bitte die Administratoren diesen Beitrag zu löschen. Vielen Dank im Voraus.
Der Gucker
Un em Dåch såß der Milen Huenz um Kiakelauwer miat iast ian den Huenjen, dåt e vuar de Uġen hault uch geschpuennt nä vuare` såch. Nä er Zetch erschinn der Fußaike` Marz luenjst em. Dī liëss sich åf den Toppert fualle` end verfuelcht den Huenz ähnen iast ze sän.
Dåt giëng en Zetch long esi wetcher, bias der Huenz en Paus måcht. Åf dåt frecht der Marz senje` Fräntch, wåt e dä ian den Huenjen häw. Die unfert, et wer e` Gucker end erklert em uch, wa e funktioniert:
"Säch Marz, te schtallst de Glaser esi ian, dått se schiërfer warde`. Trä kust te ualles neher uch genaer sahn." Dī wull dåt niët gliwe`, ualsi muesst der Huenz konkreter warde:
"Wåt mīnst te nau, wunn ech der erklere`, dått ich dich gestren am en nenj desäwest nåckt gesahn hu`, wa te det Trenj, dåt uch ähne Klīder wår, durch den Hof verfueljt host, ha?" Der Marz fiëng åf dåt un ze låche`:
"Niëmm denje` Gucker, oder wa dem Schlåch dåt Gehabbel uch hīßt, end schmeiß en zem Deiwel, Huenz, dänn am da Zetch wår ich iam Lecheff!"
Un em Dåch såß der Milen Huenz um Kiakelauwer miat iast ian den Huenjen, dåt e vuar de Uġen hault uch geschpuennt nä vuare` såch. Nä er Zetch erschinn der Fußaike` Marz luenjst em. Dī liëss sich åf den Toppert fualle` end verfuelcht den Huenz ähnen iast ze sän.
Dåt giëng en Zetch long esi wetcher, bias der Huenz en Paus måcht. Åf dåt frecht der Marz senje` Fräntch, wåt e dä ian den Huenjen häw. Die unfert, et wer e` Gucker end erklert em uch, wa e funktioniert:
"Säch Marz, te schtallst de Glaser esi ian, dått se schiërfer warde`. Trä kust te ualles neher uch genaer sahn." Dī wull dåt niët gliwe`, ualsi muesst der Huenz konkreter warde:
"Wåt mīnst te nau, wunn ech der erklere`, dått ich dich gestren am en nenj desäwest nåckt gesahn hu`, wa te det Trenj, dåt uch ähne Klīder wår, durch den Hof verfueljt host, ha?" Der Marz fiëng åf dåt un ze låche`:
"Niëmm denje` Gucker, oder wa dem Schlåch dåt Gehabbel uch hīßt, end schmeiß en zem Deiwel, Huenz, dänn am da Zetch wår ich iam Lecheff!"
Det Begrawnes
Un em Marjen iam Fragähr ias da åld Pitrolesch Maimaun geschtarwe`. En Dåch dernä giëng det Lechenzīchen durch de Gemīn, ian dem ze erfohre` wår, dått em se un em Duannerschtuch begrowe` widd.
Bevuar et noch īst åf de` Wiach geschiackt wurd, erschinn det Kokinte` Mai bam Diaschler Tiënn end piëspert em ian`t Ihr:
"Host te gehīrt, dått em det Begrawnes vun der Maimaun am en Dåch nä hanje` verschuawen hōt?" Dåt frecht verwangdert:
"Waram, Mai, giht et er villecht ian der Zwiaschenzetch ewiënich bēßer?"
Un em Marjen iam Fragähr ias da åld Pitrolesch Maimaun geschtarwe`. En Dåch dernä giëng det Lechenzīchen durch de Gemīn, ian dem ze erfohre` wår, dått em se un em Duannerschtuch begrowe` widd.
Bevuar et noch īst åf de` Wiach geschiackt wurd, erschinn det Kokinte` Mai bam Diaschler Tiënn end piëspert em ian`t Ihr:
"Host te gehīrt, dått em det Begrawnes vun der Maimaun am en Dåch nä hanje` verschuawen hōt?" Dåt frecht verwangdert:
"Waram, Mai, giht et er villecht ian der Zwiaschenzetch ewiënich bēßer?"
De gliacklichst Gähr
Der åld Marzenīm såß un em Dåch åf de Veranda end såch nädinklich ken den Hiëmmel ähnen iast ze sän. Am en Zetch erschinn die klīn Muatz. Dī suatzt sich åf de Traap end schīlt en Zetch long ian de Richtung senjes Grißvoters. Dī sät vun Zetch ze Zetch änje` wiëdder:
"Häi, wa wår dåt hiasch, häi, wa wår dåt hiasch!!!" Åf dåt frecht di Klīn:
"Grißvoter, wåt mīnt ir īntlich miat dem?"
"Oh, Gango, ech eriannere` mich un de gliacklichst Gähr menjes Liawens."
"Wunni wåren da?", wuhl der Muatz wiasse`.
"Dåt wåren de īrscht varendzwinzich Gähr menjes Liawens!"
"Uch trä?" Nau wurd di Ålt trëurich:
"Trä hun ich mich fruenjert."
Der åld Marzenīm såß un em Dåch åf de Veranda end såch nädinklich ken den Hiëmmel ähnen iast ze sän. Am en Zetch erschinn die klīn Muatz. Dī suatzt sich åf de Traap end schīlt en Zetch long ian de Richtung senjes Grißvoters. Dī sät vun Zetch ze Zetch änje` wiëdder:
"Häi, wa wår dåt hiasch, häi, wa wår dåt hiasch!!!" Åf dåt frecht di Klīn:
"Grißvoter, wåt mīnt ir īntlich miat dem?"
"Oh, Gango, ech eriannere` mich un de gliacklichst Gähr menjes Liawens."
"Wunni wåren da?", wuhl der Muatz wiasse`.
"Dåt wåren de īrscht varendzwinzich Gähr menjes Liawens!"
"Uch trä?" Nau wurd di Ålt trëurich:
"Trä hun ich mich fruenjert."
Miat wåt???
Un em Äwend kūm det Wiawer Mai fuchtich zem Pribanesch Trenj. Zesumme` giënge` se åf de Traap vum Kiakelauwer, am ellīn ze siën. Trä sät det Trenj:
"Esi rabiatich hun ich dich chia schī` lonhiar nimi gesahn, Mai. Wåt dem Deiwel ias passiert?"
"Vuar augefehr er Schtangd ias der Will ëus Blosendråff ku` end hot schtuark nä Parfum gerōche`. Nau bian ich ändlich iwerzecht, dått e mich bedrecht. Ech frēje mich nuer, miat wåt?"
Un em Äwend kūm det Wiawer Mai fuchtich zem Pribanesch Trenj. Zesumme` giënge` se åf de Traap vum Kiakelauwer, am ellīn ze siën. Trä sät det Trenj:
"Esi rabiatich hun ich dich chia schī` lonhiar nimi gesahn, Mai. Wåt dem Deiwel ias passiert?"
"Vuar augefehr er Schtangd ias der Will ëus Blosendråff ku` end hot schtuark nä Parfum gerōche`. Nau bian ich ändlich iwerzecht, dått e mich bedrecht. Ech frēje mich nuer, miat wåt?"
Såche` gitt et...
Der Mille` Misch wår åf er Profesională (Berufsschule) ia` Miëdesch, der Fußaike` Muatz åf iëner ia` Krīne` (Kronstadt). Uallebīd huadde` se en licht Miëll end nuhmen et uch miat der Währhit niët esi gena...
Iist tråfe` sich da Zwīn iam Park ba em Baar. E jēder erzåhlt vun der Schīl, de` Weiwern uch villet mi, bias der Misch det Thema wiaselt:
"Schtall der fuar, Muatz, mer wåre` vuar en por Menedern iam Gebiërch ian em Ëusfliach. Am en Zetch kūme` mer ba em Wuasserfuall u`. Dä hun ich Iëne` gesahn, die den Wuasserfuall åffe` geschwuamme` ias! Sīl mech der Schlåch trēfe`, wunn ich läje`!"
"Dåt gliwen ich der åf`t Wuart, Misch. Ich wiall der uch sän, waram.
"Waram?"
"Gunz ifåch, dänn di Schwiammer wår ech!"
Der Mille` Misch wår åf er Profesională (Berufsschule) ia` Miëdesch, der Fußaike` Muatz åf iëner ia` Krīne` (Kronstadt). Uallebīd huadde` se en licht Miëll end nuhmen et uch miat der Währhit niët esi gena...
Iist tråfe` sich da Zwīn iam Park ba em Baar. E jēder erzåhlt vun der Schīl, de` Weiwern uch villet mi, bias der Misch det Thema wiaselt:
"Schtall der fuar, Muatz, mer wåre` vuar en por Menedern iam Gebiërch ian em Ëusfliach. Am en Zetch kūme` mer ba em Wuasserfuall u`. Dä hun ich Iëne` gesahn, die den Wuasserfuall åffe` geschwuamme` ias! Sīl mech der Schlåch trēfe`, wunn ich läje`!"
"Dåt gliwen ich der åf`t Wuart, Misch. Ich wiall der uch sän, waram.
"Waram?"
"Gunz ifåch, dänn di Schwiammer wår ech!"
Iast Ëußergewehnlichet
Det Gogesch Maio huatt de Beroffsschīl ia` Miëdesch gemåcht uch dernäh uch dä geuarbt. Wa et awer ian em Sommer Urlew ian Duannerschmort måcht, huatt et sich ian de` Natche` Misch verlaft uch en sigor fruenjert.
Ian der Ieh huatt frialech det Maio de Huasen u`, dänn iat wår chia miat vill Erfohrung... hīme` kun, wiahrend der Misch ian diëser Bezahung niët vill wuasst. Hia wår e` ziëmlich rauch Gang end liëss ser munch iast gefualle`.
Un em Äwend wa der Misch ëus dem Hua hīme` kūm, erwaurt en det Maio ian em sihr kurtsche` Piandel, die durchsichtich wår uch em esi sah` kangt, dått de gang Fraa suenst niast un huatt...
Et schprung åf de` Misch end schtrichelt en trä iwer`t Gesicht, iandem et sät:
"Diësen Äwend wiall ech iast måche`, wåt ich schi` longhiar nimi gemåcht hun, iawen iast Ëußergewehnlichet lawer Misch. U` wåt dinkst te, wunn te diës Wiarter hīrscht?" Dī ducht niët long näh:
"Dåt ias chia prima, Maio! Ech bruenjen der glech en Zuadder zem Schtūfwiasche`, dänn dåt host te wiarlech schi` säntch Mendedern nimi gemåcht!"
Det Gogesch Maio huatt de Beroffsschīl ia` Miëdesch gemåcht uch dernäh uch dä geuarbt. Wa et awer ian em Sommer Urlew ian Duannerschmort måcht, huatt et sich ian de` Natche` Misch verlaft uch en sigor fruenjert.
Ian der Ieh huatt frialech det Maio de Huasen u`, dänn iat wår chia miat vill Erfohrung... hīme` kun, wiahrend der Misch ian diëser Bezahung niët vill wuasst. Hia wår e` ziëmlich rauch Gang end liëss ser munch iast gefualle`.
Un em Äwend wa der Misch ëus dem Hua hīme` kūm, erwaurt en det Maio ian em sihr kurtsche` Piandel, die durchsichtich wår uch em esi sah` kangt, dått de gang Fraa suenst niast un huatt...
Et schprung åf de` Misch end schtrichelt en trä iwer`t Gesicht, iandem et sät:
"Diësen Äwend wiall ech iast måche`, wåt ich schi` longhiar nimi gemåcht hun, iawen iast Ëußergewehnlichet lawer Misch. U` wåt dinkst te, wunn te diës Wiarter hīrscht?" Dī ducht niët long näh:
"Dåt ias chia prima, Maio! Ech bruenjen der glech en Zuadder zem Schtūfwiasche`, dänn dåt host te wiarlech schi` säntch Mendedern nimi gemåcht!"
Ze spēt?
Det Raita Ann uch der Puschken Hans wore` schin säntch en por Mendedere` sihr verlawt ianenunder. Sa tuarschte` sich awer nuer iam Gehīme` trēfen, dänn det Ann wår noch niche` Ochtzähn uch esi kūm et fuar senje` Voter, dem fråfte` Misch, wa se en gor nuannte` - awer nuer, wunn e niēt uwiasend wår...- niët ia` Fräch, miat Gangen ze gähn.
Un em Siangduch wår iam Hōf vum Kläse` Will en grīß Angderhåldung, da de gunz Nocht dëuert. Am hualwer sias um nächste` Muerje` beglīt trä der Hans det Ann hīme`. Vuar dem Hëus såß des se` Voter schin åf dem Grumpes end fiëng un un de Adriass vum Hans ze schualje:
"Wī, denj Buallegrīß, hot der erlūft, menj Duachter am diës Zetch hīme` ze bruenje, ha?" Dī stuettert nuer noch vuar Uenjest:
"Spēter giëng et niët, Mischånkel, dänn glech kitt der Bus, trä miëss ich ke` Blosendråff ian de Uarbet."
Det Raita Ann uch der Puschken Hans wore` schin säntch en por Mendedere` sihr verlawt ianenunder. Sa tuarschte` sich awer nuer iam Gehīme` trēfen, dänn det Ann wår noch niche` Ochtzähn uch esi kūm et fuar senje` Voter, dem fråfte` Misch, wa se en gor nuannte` - awer nuer, wunn e niēt uwiasend wår...- niët ia` Fräch, miat Gangen ze gähn.
Un em Siangduch wår iam Hōf vum Kläse` Will en grīß Angderhåldung, da de gunz Nocht dëuert. Am hualwer sias um nächste` Muerje` beglīt trä der Hans det Ann hīme`. Vuar dem Hëus såß des se` Voter schin åf dem Grumpes end fiëng un un de Adriass vum Hans ze schualje:
"Wī, denj Buallegrīß, hot der erlūft, menj Duachter am diës Zetch hīme` ze bruenje, ha?" Dī stuettert nuer noch vuar Uenjest:
"Spēter giëng et niët, Mischånkel, dänn glech kitt der Bus, trä miëss ich ke` Blosendråff ian de Uarbet."
Wī wår besōfener???
Der Mantsche` Misch, der Wiawer Titz uch der Fusse` Marz hu` sich un em Äwend bam Lenuţa, ualsi iam Lecheff, trōfe´. Et dëuert niët long bias der Misch u`fiëng:
"Ech hatt gare` gewuasst, wī vun aus Druaen gēstre` besōfener wår, ech oder ir?"
"Ech dinke`, dåt wår klōr, dänn mir Zwīn hun dech chia hīme` schappiert", sät der Titz.
"Dåt schtiëmmt schī`", unfert der Misch, "awer er hot mich åf dem Wiach druamial fualle` geläße`, dått mer der Orsch noch änje` esi wī dīt, dått ich kom siatze kū´!"
"
"Dä ias iast drun", ducht der Marz näh, "awer iam Lūf der Zetch glecht sich chia ualles wiëdder ëus, villecht bia` chia diësen Äwend ech drun. Åf dåt drianke` mer noch e` Pali - oder zwīn..."
Der Mantsche` Misch, der Wiawer Titz uch der Fusse` Marz hu` sich un em Äwend bam Lenuţa, ualsi iam Lecheff, trōfe´. Et dëuert niët long bias der Misch u`fiëng:
"Ech hatt gare` gewuasst, wī vun aus Druaen gēstre` besōfener wår, ech oder ir?"
"Ech dinke`, dåt wår klōr, dänn mir Zwīn hun dech chia hīme` schappiert", sät der Titz.
"Dåt schtiëmmt schī`", unfert der Misch, "awer er hot mich åf dem Wiach druamial fualle` geläße`, dått mer der Orsch noch änje` esi wī dīt, dått ich kom siatze kū´!"
"
"Dä ias iast drun", ducht der Marz näh, "awer iam Lūf der Zetch glecht sich chia ualles wiëdder ëus, villecht bia` chia diësen Äwend ech drun. Åf dåt drianke` mer noch e` Pali - oder zwīn..."
Der Zwēt (Vuarsiatzender)
Der Maimer Huenz uch senj Fraa, det Zirr, huadde` ian er kliëner Schtådt luenjs Frankfurt en nua Hīmet fangde`. Dä gåf et uch e` Verīn vun den Klīngartnern, ian dem der Huenz fleißich miatmåcht.
Un em Äwend kūm e fruaghich hīm end erzåhlt dem Zirr vueller Schtūlz: "[iSchtall der vuar, Zirro, hetch bian ich zem zwēte` Vuarsiatzende` vun ausem Verīn gewiahlt warde`. Wåt fuar en Ihr! Mīnst te niët uch?"
"Diës Funktion kiënnst te chia schīn säntch Gähre`, Huenz, ualsi bian ech iwerzecht, dåt te se gaut ausfahre` wirscht, unfert de Fraa end neht wetcher.
Der Maimer Huenz uch senj Fraa, det Zirr, huadde` ian er kliëner Schtådt luenjs Frankfurt en nua Hīmet fangde`. Dä gåf et uch e` Verīn vun den Klīngartnern, ian dem der Huenz fleißich miatmåcht.
Un em Äwend kūm e fruaghich hīm end erzåhlt dem Zirr vueller Schtūlz: "[iSchtall der vuar, Zirro, hetch bian ich zem zwēte` Vuarsiatzende` vun ausem Verīn gewiahlt warde`. Wåt fuar en Ihr! Mīnst te niët uch?"
"Diës Funktion kiënnst te chia schīn säntch Gähre`, Huenz, ualsi bian ech iwerzecht, dåt te se gaut ausfahre` wirscht, unfert de Fraa end neht wetcher.
Der Mischo uch de Schīl
De Tant vum Rīde` Misch wår īst åf Besiack. Am en Zetch giëng se zem kliëne` Mischo, dī ian de īrscht Klass giëng. Esi frecht se en uch:
"Mischo, deirer, gihst tau garen ian de Schīl?" Der Gang unfert ewiënich fruajich, awer uch ewiënich trëurich:
"Ech gähn wiarlech garen ian de Schīl end kunn uch gare` zriack, nuer dä gefuallt et mer niët!"
De Tant vum Rīde` Misch wår īst åf Besiack. Am en Zetch giëng se zem kliëne` Mischo, dī ian de īrscht Klass giëng. Esi frecht se en uch:
"Mischo, deirer, gihst tau garen ian de Schīl?" Der Gang unfert ewiënich fruajich, awer uch ewiënich trëurich:
"Ech gähn wiarlech garen ian de Schīl end kunn uch gare` zriack, nuer dä gefuallt et mer niët!"
Vahr schtuatt Zwīn
Der Fussen Hanzi wår un em Dåch miat senjem Vōter ia` Blosendråff åf dem Mōrt. Nähiar sië` se ian de "Grădină" gonge`, am iast ze ēßë` uch ze zurpe`.
Am en Zetch frēcht di Klīn: "Vōter, wunni ias em besōfe`?"
Dī ducht ewiënich näh, trä sät e: "Setchst te da Zwīn, da ian diësem Moment zer Dirr eria` ku`? Wunn te aschtuatt den Zwīne` Vahr setchst, biast te besōfe`."
Der Hanzi sōch zer Dirr end wangdert sich: "Ech sahn awer nuer Iëne`, Vōter!"
Der Fussen Hanzi wår un em Dåch miat senjem Vōter ia` Blosendråff åf dem Mōrt. Nähiar sië` se ian de "Grădină" gonge`, am iast ze ēßë` uch ze zurpe`.
Am en Zetch frēcht di Klīn: "Vōter, wunni ias em besōfe`?"
Dī ducht ewiënich näh, trä sät e: "Setchst te da Zwīn, da ian diësem Moment zer Dirr eria` ku`? Wunn te aschtuatt den Zwīne` Vahr setchst, biast te besōfe`."
Der Hanzi sōch zer Dirr end wangdert sich: "Ech sahn awer nuer Iëne`, Vōter!"
Det Eßen
Ian den Sommerferien wår īst det Biënder Maio ëus Miëdesch bam Fussen Tiënno ze Besiack. Um Siangduch huatt dēs senj Mutter en Hian ogedähn, da nimi de ganjst wår. Esi wangdert et niët, dått det Flīsch zeh wår wa`t Ladder. Um Diasch dede` se gor esi, wa wunn se ēße` widde`, awer såt wurd niëmest. Derzau wåren uch de Krumpire` ziëmlich verbrat.
Näm Eße` giëngen de Metscher ewiënich schpazare` end huadden uch den kliëne` Brauder vum Tiënno, den Marzi, miatgenuan.
Åf dem Wiach frecht det Tiënno det Maio, of det Eßen em geschmåckt haw.
"Na cha, ech hun uch schiun biëßer giëßen...", unfert et ewiënich schua.
"Awer beschtiëmmt niët ba aus!", sät åf dåt der Marzi frech.
Ian den Sommerferien wår īst det Biënder Maio ëus Miëdesch bam Fussen Tiënno ze Besiack. Um Siangduch huatt dēs senj Mutter en Hian ogedähn, da nimi de ganjst wår. Esi wangdert et niët, dått det Flīsch zeh wår wa`t Ladder. Um Diasch dede` se gor esi, wa wunn se ēße` widde`, awer såt wurd niëmest. Derzau wåren uch de Krumpire` ziëmlich verbrat.
Näm Eße` giëngen de Metscher ewiënich schpazare` end huadden uch den kliëne` Brauder vum Tiënno, den Marzi, miatgenuan.
Åf dem Wiach frecht det Tiënno det Maio, of det Eßen em geschmåckt haw.
"Na cha, ech hun uch schiun biëßer giëßen...", unfert et ewiënich schua.
"Awer beschtiëmmt niët ba aus!", sät åf dåt der Marzi frech.
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
