Grădiniţa „vintage”

Cea mai veche grădiniţă din Bartolomeu păstrează şi azi jucăriile bunicilor copiilor de astăzi

Grădiniţa nr.4, unde se predă în limba germană, este cea mai veche grădiniţă de stat din zona Bartolomeu, după cum ne spune Christine Năstase, directoare a ei. Pe lângă asta, însă, grădiniţa mai are ceva special. În toată grămada de jucării, moderne, colorate, în sălile Grădiniţei încă se află la loc de cinste jucăriile cu care, cu mulţi ani în urmă, s-au jucat poate bunicii copiilor de astăzi. Cuburi vechi, din lemn, un cărucior pentru păpuşi, în „vârstă” de vreo 40 de ani, un căluţ simpatic, ceva „mai în vârstă”. Nu ca cel din zilele noastre, cu picioare pe roţi şi bine „conturat”. Ci un căluţ pe care-l recunoşti după decupajul capului, restul corpului fiind un băţ, care se termină cu o roată.
În alţi ani, căluţul era mereu „prezent” la expoziţia de jucării vechi organizată la Liceul „Johannes Honterus”, după cum povesteşte Christine Năstase. „Căluţul este des folosit de către copii. Avem chiar un cântecel german, unde există pasul de călărit. Nu ne-am gândit să dăm jucăriile unui muzeu, pentru noi au o valoare simbolică şi nostalgică, aş spune. În urmă cu mai mulţi ani, era o doamnă la «Johannes Honterus» care se ocupa de o expoziţie cu această tematică: jucării vechi. Erau acolo şi păpuşi din porţelan, mai aveam şi o căsuţă pentru păpuşi, duceam şi căluţul. Doamna respectivă cunoştea multe familii care mai păstrează astfel de lucruri”, povesteşte Christine Năstase.
Cât despre originea lor, nici măcar Hannelore Joos nu-şi mai aminteşte. Acum este educatoare, dar în anii 50 a făcut grădiniţa tot aici. „Din generaţie în generaţie, fiecare educatoare a căutat să păstreze aceste lucruri. De când sunt, nu ştim. Noi aici le-am găsit”, explică Hannelore Joos.
„Este foarte probabil ca familiile copiilor să fi donat aceste jucării. Noi le păstrăm pentru că sunt din lemn. În urmă cu zeci de ani, aşa erau jucăriile, din lemn, porţelan, existau vase din cupru”, completează Christine Năstase.
Cât despre copii, ei n-au nicio dificultate în a se juca cu ele. „N-au nicio reticenţă în ce priveşte jucăriile vechi. Bineînţeles, avem şi jucării noi, aşa cum sunt în zilele noastre. Le mai scoatem să le dăm copiilor. Dar cu grijă. Sunt restaurate şi refăcute de foarte multe ori şi există riscul să se degradeze. Uneori, cu căruciorul, cel puţin, copiii au imaginaţie multă. Îşi imaginează că transportă altceva şi se iau la întrecere”, povesteşte Hannelore Joos.
În grădiniţă sunt păstrate încă şi cărţile folosite în anii 40-50, „înnegrite” de timp. Vechi, stivuite într-o cutie, nu le sunt accesibile direct copiilor. „Aici avem şi cărţi realizate de elevi din anii 50. Cândva, aici a fost o şcoală. Sunt şi alte cărţi mai vechi, ediţii cu scris gotic. Pentru noi, au valoare de arhivă, dar ne sunt şi folositoare. Există în curricula noastră lecţii despre modern-vechi şi cu ajutorul acestora putem face mai bine comparaţia pentru copii, cum se scria altădată o carte, în ce stil, cum şi-a pus amprenta timpul asupra ei etc”, povesteşte Christine Năstase.

Direktor v. Killyen hat, laut Aussage von B.L. seine Gymnasialschüler nicht freigestellt
sondern keine Gegenmaßnahmen ergriffen um die spontane Hilfaktion der Schüler zu vereiteln.
Dafür wurde er seines Postens enthoben.