Alfons Schubeck: "Siebenbürger Gepflogenheiten mit Stahlhelm und so..."

Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.

grumpes
schrieb am 29.04.2011, 12:19 Uhr (am 29.04.2011, 12:20 Uhr geändert).
„dar din dar se face rai“

@Lucky,
bedenke: Geschenke sind wie Angelhaken.
getkiss
schrieb am 29.04.2011, 12:41 Uhr
Der zitierte Artikel ist m.E. zu pessimistisch.
Es ist bestimmt nicht alles in Ordnung in Rumänien und historische Gründe des Autors wohl wahr. Nur sind Wege aus dieser Realität nicht angezeigt. Dafür eine Leserzuschrift, die das ganze umwirft, aber auch keine Wege zeigt:
"István László Kovács 2011-04-26
Blablabla, si iar îsi facu aparitia un frustrat ratat, care a prins moda de la noi si o da iara cu cretinariile aberante ca vezi Doamne,cât de imorali si amorali sunt românii si ce bine o fost înainte domnule, poporul era înca mioritic fara crime, fara furturi fara prostitutie, fara lucruri si comportamente negative! Si ce conteaza ca pe la 1910 doar 40 la suta din români stiau sa scrie si sa citeasca, erau morali domnule! Si ce conteaza ca începând de prin 1907 au descoperit un nou dusman secular, evreii, pe care au început asa încetul cu încetul sa îi casapeasca! Principalul e ca erau morali domnule, mai ales din 1938 pâna în 1944, câta moralitate si verticalitate exista pe atunci în tara asta domnule, nu ca acum! Nu stiu cum îi mai suporta cel de sus pe români, asa de imorali cum sunt ei, ca asa ca la ei la nimenea! Domnule pseudo-jurnalist de doi bani, de ce nu te duci la Antene sau la iRealitateaTV, aia s-au specializat pe prezentarea românilor ca pe niste dobitoci imorali? Acolo esti în elementul tau de negativism si pesimism cultural, Felix si Vântu te vor plati gras ca încerci sa-i demoralizezi pe români si mai mult facându-i sa creada ca oricum totul e pierdut, oriunde e mai bine decât la noi si ca toti sunt o apa si un pamânt nici nu are rost sa te interesezi de treburile în tara asta domnule! Exact asta e efectul unor articolase jalnice de doi bani pe care le scrii aici! Ma mir ca Revista22 accepta asa ceva! Hai mai slabeste-ne ca deja inspiri doar scârba si refuz!"
seberg
schrieb am 29.04.2011, 13:01 Uhr (am 29.04.2011, 13:02 Uhr geändert).
"Dafür eine Leserzuschrift, die das ganze umwirft, aber auch keine Wege zeigt"
Wenn also der Herr Kiss meint, dass der Herr Kovács das Ganze des Artikels umwirft, dann ist ja wohl alles bestens in Rumänien. Dann braucht es auch keine Wege, wie man da heraus kommt und etwas verbessert.
getkiss
schrieb am 29.04.2011, 13:09 Uhr
Lesen lernen, seberg, auch wenn´s spät ist.
Herr Kiss meinte:
"Es ist bestimmt nicht alles in Ordnung in Rumänien und historische Gründe des Autors wohl wahr. "
seberg
schrieb am 29.04.2011, 13:10 Uhr (am 29.04.2011, 13:12 Uhr geändert).
Und was wirft der Kovacs dann um?
Ah ja, nur "das ganze"!
Popescu
schrieb am 29.04.2011, 13:12 Uhr (am 29.04.2011, 13:12 Uhr geändert).
Gettkis, ich bin froh, dass Sie das so sehen und dass ein Ungar, István László Kovács, so geschrieben hat.
seberg
schrieb am 29.04.2011, 13:14 Uhr (am 29.04.2011, 13:20 Uhr geändert).
Ich verstehe euch ja, Popescu und getkiss (und Kovacs), es ist kaum auszuhalten, was im Artikel steht, aber so ist das manchmal mit der Wahrheit, nicht wahr?

Man sollte das zur Kenntnis nehmen, den die große Politik ist schon genug mit dem "diplomatischen" Beschönigen, Beruhigen und Belügen beschäftigt, hier und dort und überall!
Friedrich K
schrieb am 29.04.2011, 13:20 Uhr
@getkiss
Der zitierte Artikel ist m.E. zu pessimistisch.
Dieser Pessimismus scheint aber sehr verbreitet zu sein; auch von jungen Leuten hört man immer wieder den Spruch "tara asta de cacat".
lucky_271065
schrieb am 29.04.2011, 13:22 Uhr (am 29.04.2011, 13:24 Uhr geändert).
@ Aurel
Ich wohne in einem ruhigen Viertel von Hermannstadt mit zivilisierten Leuten.

Können Sie mal ein Bild zeigen Lucky ?

Google Street ist leider noch nicht bis her gekommen. Aber gerne, per Mail. Kriege ich dafür dann ein Bild mit der Hobby-Landwirtschaft Ihrer Eltern? Als ich klein war, wollte ich Bauer oder Förster werden. Hat nicht geklappt. Aber dafür habe ich in diesem Frühjahr trotzdem noch sechs junge Bäumchen in meinen Garten gepflanzt.
getkiss
schrieb am 29.04.2011, 13:27 Uhr
von jungen Leuten hört man immer wieder den Spruch

Das ist ja das traurige, das diese junge Menschen nicht den Spruch Kennedy´s wiederholen:
"Frage nicht, was dein Land für dich tun kann..."
seberg
schrieb am 29.04.2011, 13:29 Uhr (am 29.04.2011, 13:30 Uhr geändert).
Ja genau, dafür will uns Ausgewanderten der Lucky ja zurück haben, damit wir für unser Land was tun, gel? Der aurel kann ruhig in Deutschland bleiben...
Friedrich K
schrieb am 29.04.2011, 13:39 Uhr
Der aurel kann ruhig in Deutschland bleiben...
Der wird ja im Gegensatz zu mir / uns von Deutschland gebraucht, da gilt nicht das Urteil von Propaganda-Jo:

Solche Leute braucht man nicht. Kein Land braucht so jemanden
grumpes
schrieb am 29.04.2011, 13:43 Uhr (am 29.04.2011, 13:47 Uhr geändert).
@
Da scheint noch mehr im Argen zu sein, im Staate Rumänien:

Cât de leneş e ţăranul român

Imaginea ţăranului sărac, care preferă să caşte gura la cer sau să-şi petreacă timpul la cârciumă, are o mare vechime în istoria socială românească datând din epoca modernizării burgheze.

Vorbind despre posibilităţile limitate ale statului social, preşedintele Traian Băsescu a făcut un comentariu economic mai larg:

" Cum poţi să faci un stat social dacă economia, şi scuzaţi-mă că o spun, chiar poporul are performanţe limitate? Muncim 8 ore, când vom învăţa să nu mai lăsăm 3 milioane de hectare nemuncite. Că nu vin miniştrii să are pământul, nici să-l cultive. Când vom învăţa că, decât să stau la cârciuma satului, mai bine bag plugul în hectarul şi jumătate din spatele casei? Trebuie să ne hotărâm să fim performanţi!

Imaginea aceasta a ţăranului sărac, care preferă să caşte gura la cer decât să muncească, este însă veche în istoria socială românească. Discursuri politice conservatoare, articole de doctrină sau texte literare au consolidat imaginea „ţăranului leneş”, laolaltă cu lamentaţiile descurajate ale burgheziei occidentalizante, care nu reuşea să întrezărească nici o soluţie.

Într-adevăr, odată cu reformele agrare şi succesivele împroprietăriri ale ţăranilor, de la finele secolului al XIX-lea şi până în primele decenii ale secolului XX, productivitatea agarară a scăzut în România, punând sub semnul întrebării valoarea economică a reformelor întreprinse.

Dacă, odată cu dispariţia Partidului Conservator de pe scena politică, nimeni nu mai punea la îndoială valoarea morală a reformelor, totuşi efectele lor asupra economiei suscitau o nouă şi nu mai puţin pasionată dezbatere.

Economiştii PNŢCD de dinainte de război au propus, aşa cum ştim, o formă de cooperativizare agricolă, una care să comaseze proprietăţile funciare fărâmiţate prin moşteniri succesive. Dar eficaciatea muncii ca atare rămânea o problemă.

Sociologul român Ştefan Zeletin, într-o cercetare a cărei valoare e recunoscută şi astăzi („Burghezia română”), admitea, respingând perspectiva sentimentală a curentelor demofile (sămănătorişti, poporanişti), că anumite forme de constrângere au fost totuşi necesare. El a argumentat că „tocmelile agricole” care îl constrângeau practic pe ţăran să muncească pe marile latifundii, împotriva voinţei sale şi a libertăţilor constituţionale formal recunoscute, au avut la vremea lor un rost economic de necontestat, deoarece veneau să compenseze ceva din efectele negative ale „revoluţiei agrare”.

Capitalismul crease în agricultură o suprapopulaţie fără muncă, asociată paradoxal cu lipsa braţelor de muncă pe marile exploataţii agricole.

Ştefan Zeletin observa că tocmai fenomenul descris mai sus a provocat judecata foarte răspândită că „oamenii săraci sunt leneşi, că nu vor să muncească”, de unde a decurs şi „propunerea de a li se plăti cât se poate de puţin, pentru ca mizeria să-i silească la muncă”.

Zeletin adâncea însă analiza, arătând că „lenea ţăranului” era în realitate expresia sufletului său arhaic care nu mai găsea puncte de sprijin în noua ordine bazată pe eficienţă capitalistă. Deşi admitea că o formă de constrângere era îndreptăţită, Zeletin evita să facă o judecată morală („săracii sunt leneşi”), preferând una neutră de natură antropologică.

Astăzi, preşedintele Traian Băsescu pare să reia ad-litteram vechile plângeri privitoare la ineficienţa şi lenea ţărănimii române şi nu e de mirare că a provocat atâtea contrarietăţi.

Situaţia socială a „ţărănimii” române este totuşi mult diferită de aceea de acum un secol. O analiză sumară a agriculturii româneşti arată că suprafeţele agricole sunt chiar mai fărâmiţate decât atunci şi că ele nu sunt muncite prost, ci pur şi simplu abandonate. Este categoric mai rău decât la începutul secolului XX când România continua să exporte produse agricole.

Totuşi există mari deosebiri. Populaţia rurală este îmbătrânită şi nu mai poate fi considerată cu adevărat o forţă de muncă validă. Tinerii, bărbaţi şi femei între 20 şi 40 ani au migrat masiv în agricultura sezonieră a Italiei, Spaniei, Olandei sau în alte activităţi mai statornice.

Iar bătrânii care nu mai catadicsesc să sape grădina din spatele casei sunt oameni care au muncit o viaţă întreagă şi care suferă de bolile tipice socitetăţilor sărace cu îngrijiri medicale precare şi cu speranţă de viaţă redusă. „Lenea” lor de primă instanţă ar trebui poate investigată şi altfel decât cu instrumetul tăios al judecăţii morale.

În sfârşit, întrebarea capitală, în ordine liberală, este dacă pentru aceşti agricultori mai e rentabil să cultive pământul în condiţiile în are costul lucrărilor agricole întrece beneficiile pe o piaţă invadată de produse ieftine de import.

Între agricultura românească şi alte zone agricole s-a creat un decalaj tehnologic radical, care descurajează orice iniţiativă. Nu întâmplător, specialiştii momentului îşi pun speranţele nu în revirimentul moral al ţăranului, ci în investiţiile străine.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu
Deutsche Welle



MOTOR ROMÂNESC
pavel_chinezul
schrieb am 29.04.2011, 14:30 Uhr
Este categoric mai rău decât la începutul secolului XX când România continua să exporte produse agricole.
Der Export von Nahrungsmitteln muss aber nicht bedeuten, dass die Menschen damals gut gelebt haben (siehe auch am späteren Bsp. „Goldene Ära“) und nicht am Verhungern waren (1907 lässt grüßen). Ich bin mir sicher, dass wenn alle Einwohner von damals ein Minimum an Lebensstandard genossen hätten/genießen hätten müssen, es wohl zu keinen Exporten von Nahrungsgütern gekommen wäre. Die Vergleiche der Verhältnisse von heute mit denen von damals, nach dem Motto „wie kann es sein, dass noch vor 100 Jahren exportiert werden konnte und heute nicht mehr“, müssen kritisch hinterfragt werden. Heute gibt es ein Minimum der abgesichert werden muss, was damals nicht üblich war, da der Gedanke der „sozialen Gerechtigkeit“ sich erst später entwickelt hat und der Bojar früher, sich eigentlich einen Dreck um den Bauern und seine Existenz kümmerte, Hauptsache er und seine Familie konnten Geld im Ausland verprassen. Es ist klar, dass wenn nur eine Minderheit gut leben darf, dass Überschüssige an Produktion ins Ausland verkauft werden kann.
gehage
schrieb am 29.04.2011, 15:28 Uhr
tja grumpes, in deinem geposteten artikel kommen die rumänischen bauern nicht gut rüber. nun wird auch aurel merken, dass die von ihm immer mit herablassung bedachten sächsische bauern fehlen...nun könnten ja die rumänischen bauern zeigen was sie drauf haben, aber wie man sieht...es könnte ja aurel mit seiner dobrogeanischer bauernwurzel seinem land zeigen wie es geht, aber wie man sieht, setzt er sich lieber nach D. ab...ist doch angenehmer, gell aurică?

nichts für ungut...

Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.