irgendwann mutiert auch das Schwein zum Ochsen…
Warum denn nicht? Zum Menschen hat es die Mutation doch in vielen Fällen auch geschafft, allerdings nach dem Verlieren von zwei Beinen...
Rumänien heute
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
Warum denn nicht? Zum Menschen hat es die Mutation doch in vielen Fällen auch geschafft, allerdings nach dem Verlieren von zwei Beinen...
Hast Du das bei Dir beobachtet?
Hast Du das bei Dir beobachtet?
Noch nicht, wenn mich jedoch deine Brüder und Schwestern weiterhin an der Haustür mit ihrem Versprechen des Paradieses auf Erden belästigen, kann ich für nichts garantieren...
@Putinescu
Es wäre sicherlich schwierig, vielleicht sogar unmöglich an die draussen montierten Geräte zwecks Reparaturarbeiten anzukommen - ich gehe davon aus, die Geräte wurden montiert als das Haus noch eingerüstet war. Aber wie sagt man so schön: Es gibt nichts, was es nicht gibt".
Im Mai 2012 machten wir Urlaub an der Ostsee in Polen. Wir waren in einem schönen und neuen Hotel untergebracht. Im Bad gab es eine technische Kuriosität, nämlich den Stöpsel des Waschbeckens, den man über das vorhandene Gestänge nicht bedienen konnte, da für Reparaturen unzugänglich montiert. Um den Stöpsel herausziehen zu können, damit das Wasser abfloss war an ihm eine Schnur befestigt, an der man ihn heraus zog. "Un adevărat lucru cu şirof, legat cu aţă", oder auf Deutsch: "Die Schildbürger sterben nie aus". Und das nicht nur in Rumänien.
Also dort etwas zu Montieren währe ziemlich schwierig.
Es wäre sicherlich schwierig, vielleicht sogar unmöglich an die draussen montierten Geräte zwecks Reparaturarbeiten anzukommen - ich gehe davon aus, die Geräte wurden montiert als das Haus noch eingerüstet war. Aber wie sagt man so schön: Es gibt nichts, was es nicht gibt".
Im Mai 2012 machten wir Urlaub an der Ostsee in Polen. Wir waren in einem schönen und neuen Hotel untergebracht. Im Bad gab es eine technische Kuriosität, nämlich den Stöpsel des Waschbeckens, den man über das vorhandene Gestänge nicht bedienen konnte, da für Reparaturen unzugänglich montiert. Um den Stöpsel herausziehen zu können, damit das Wasser abfloss war an ihm eine Schnur befestigt, an der man ihn heraus zog. "Un adevărat lucru cu şirof, legat cu aţă", oder auf Deutsch: "Die Schildbürger sterben nie aus". Und das nicht nur in Rumänien.
@kranich
Die Mutation nur noch eine Frage der Zeit...
kann ich für nichts garantieren...
Die Mutation nur noch eine Frage der Zeit...
Nemti, romani, unguri si tigani in paradisul parasit de sasi.
Link
Despre acest rai tăinuit pe o mică vale de lângă un oraş transilvănean, Joachim nu ştia nimic. Venise din Germania la Sibiu, mai mult din curiozitate, jurnalist tânăr, cu rucsacul în spate şi gata de aventură. Nici Gabriela nu ştia de un asemenea loc, când a ajuns de la Bucureşti tot la Sibiu, fără vreun plan anume. Cei doi s-au întâlnit întâmplător şi a fost dragoste la prima vedere. În cazul lor, nici astăzi nu se ştie cum a lucrat Universul: a avut iubirea lor nevoie de un paradis ca cel de pe Valea Hârtibaciului, sau acel loc de poveste avea nevoie de frumuseţea unei iubiri ca a lor? Ce ştim astăzi cu siguranţă este că Gabi şi Joachim Cotaru s-au mutat în satul Hosman, de pe Valea Hârtibaciului, de aproape zece ani. "Era un sat cam izolat, drumurile erau proaste şi părea că nu se întâmplă niciodată nimic aici. Era un pas riscant pentru doi tineri îndrăgostiţi care vor să îşi facă un viitor. Dar locul ne-a plăcut foarte mult şi am crezut de la început în oameni şi în câteva idei. Nu ştiam ce o să fie, dar în inima noastră ştiam că o să reuşim orice ne propunem", îmi spune Gabriela. Un vechi sat săsesc, strâns parcă la poalele bisericii fortificate, cu case mari şi porţi masive, aliniate de-a lungul uliţelor.
În Hosman, satul cu case cu obloane de lemn şi acoperişuri din ţiglă cărămizie, povestea Gabrielei şi a lui Joachim s-a întâlnit cu o alta: cea a soţilor Boldizsar. Luiza şi Domokos Boldizsar se mutaseră şi ei în sat, de puţină vreme, veniţi din Harghita. Fără să îşi propună ceva, ei îşi urmaseră doar visul de a se muta de la oraş la ţară. Când au descoperit Valea Hârtibaciului, şi-au vândut
Moara cu noroc
Joachim Cotaru, în moara veche
Moara cu noroc
Gabriela Cotaru şi reporterul "Formulei As"
apartamentul de la bloc şi au cumpărat o casă în Hosman. "Întotdeauna, visul nostru a fost să avem o casă cu grădină. Era o promisiune de libertate în visul ăsta şi speram că într-o zi se va împlini. Am descoperit locul acesta şi ne-a vrăjit pe amândoi. Ne-am dat seama că aici este ceea ce căutam. E adevărat că mie mi-a fost mai uşor. La început, Domo se ducea şi plângea singur prin grădină şi am crezut că nu se va adapta. Viaţa la ţară nu e uşoară, dar împreună, am trecut peste momentele dificile şi am mers înainte. Ce ne-a dat putere? Dimineţile pline de cântecul păsărilor, roua, dealurile astea nesfârşite în toate culorile pământului, pe care le primeam ca pe un dar uriaş, deşi noi nu îndrăznisem să îl cerem. E atâta linişte aici şi atâta spaţiu deschis, încât simţi că sufletul ţi se aşează altfel şi începi să trăieşti o nouă viaţă, plină de tihnă. Când mă uit în urmă, mă întreb cum am putut să locuim la bloc atâta timp, cum am acceptat orbeşte mâncarea, aerul şi betoanele oraşului, fără să vedem că la doi paşi e paradisul", îmi spune Luiza.
Luiza e unguroaică, Domokos e ţigan, Gabi româncă şi Joachim neamţ: patru oameni de etnii diferite s-au întâlnit pe uliţele unui vechi sat săsesc, aduşi împreună doar de frumuseţea locului şi de poveştile lor de iubire. Dar tot destinul care i-a unit le-a deschis mai departe alte porţi.
Link
Sinopsis O poveste de dragoste, Lindenfeld
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ulli) Winkler, preşedintele unei mari companii (Victor Rebengiuc), vede la televizor un reportaj despre un fost sat săsesc din Banat, astăzi abandonat. Acesta este Lindenfeld, în care Ulli se născuse şi trăise pînă în 1945, cînd cei mai mulţi membri ai comunităţii, inclusiv părinţii săi şi iubita sa de atunci, Helga, au fost deportaţi în lagărele sovietice; asistăm la dramaticul eveniment într-un flashback care trece rapid de la idilic, când în prim-plan este jocul celor doi îndrăgostiţi, la sadic şi grotesc, când în cadru pătrund grobienii reprezentanţi ai noii puteri, impuse de la Răsărit.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ulli este puternic marcat de imaginile văzute şi de reîntîlnirea accidentală cu o fostă consăteană, care îl anunţă că Helga trăieşte, aşa că decide ca, împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe iubita sa din cruda tinereţe (Victoria Cociaş), care îi relatează, cu un umor foarte amar, ororile prin care au trecut locuitorii satului de odinioară: unii au murit de foame şi de frig în lagăr (precum părinţii ei), în timp ce alţii au apucat eliberarea din 1950, pentru a se întoarce acasă şi a fi deportaţi din nou, de data asta în Bărăgan, unde şi-au găsit sfîrşitul (precum părinţii lui).
Lindenfeld - O poveste de dragoste
http://www.cinemagia.ro/filme/o-poveste-de-dragoste-lindenfeld-590496/
Despre satul Lindenfeld - O poveste de dragoste, Lindenfeld
..., Lindenfeld
Scena de la inceputul filmului, in care vin comunistii+rusii si care ne pune in tema cu ce a fost, ca punct de plecare in drama celor doi, este, din pacate o scena esuata si facila care nu reuseste nici pe departe sa creeze dramatismul faptelor . Si asa se desfasoare tot filmul, cam aiurea, vrea el sa zica ceva dar nu prea reuseste, este fals si fara consistenta.
Was soll das?
Will man hier von "autorisierter Seite" über Geschichte Filme machen und schreiben?
Dann so?
(möglicherweise hat in dieses Schwabendörflein nie ein Sachse seinen Fuß getan)
(Der Autor schreibt "nach Deutschland gelaufen", der damalige Ausdruck für Verlassen des Gefängnisses Rumänien...)
Es stimmt was @Friedrich K heraushob:
"irgendwie irgendwo, er möchte was sagen aber es gelingt kaum, es ist falsch und ohne Essenz".....
Und der ebenso ahnungslose Herr Lucky bringt es ohne Kommentar.
Mai lăsaţi-ne în Pace cu reinterpretările....
Will man hier von "autorisierter Seite" über Geschichte Filme machen und schreiben?
Dann so?
un fost sat săsesc
(möglicherweise hat in dieses Schwabendörflein nie ein Sachse seinen Fuß getan)
la şase decenii după ce a fugit în Germania
(Der Autor schreibt "nach Deutschland gelaufen", der damalige Ausdruck für Verlassen des Gefängnisses Rumänien...)
Es stimmt was @Friedrich K heraushob:
cam aiurea, vrea el sa zica ceva dar nu prea reuseste, este fals si fara consistenta.
"irgendwie irgendwo, er möchte was sagen aber es gelingt kaum, es ist falsch und ohne Essenz".....
Und der ebenso ahnungslose Herr Lucky bringt es ohne Kommentar.
Mai lăsaţi-ne în Pace cu reinterpretările....
Joachim Cotaru
ich weis nicht wieso, aber wenn ich den Namen höre denke ich an den Kotau...obwohl selbstverständlich jeder den/solchen Namen seiner Frau annehmen kann.
Es ist mir nicht bekannt, dass es in Rumänien üblich wäre. Vielleicht das "Rezept" aus Deutschland mitgebracht, um "einheimischer" zu gelten?
Die Mutation nur noch eine Frage der Zeit...
Kein Problem, Shimon, denn du sorgst schon dafür, dass es nicht so weit kommt, indem du deine Brüder und Schwestern an andere Adressen schickst...
Kein Problem kranich, wenn dich meine „Brüder und Schwestern“ nicht erreichen, dann ließt du öfters mal das Evangelium hier im SBS-Forum…
Ja, das alles tut Gott zwei- und dreimal mit dem Mann,Hiob 33,29-30
um sein Leben vom Grab abzuwenden, dass das Licht des Lebens ihm leuchte.
Joachim Cotaru
ich weis nicht wieso, aber wenn ich den Namen höre denke ich an den Kotau
Wenn ich diesen Namen lese, denke ich an eine ganz andere Person, die sich in diesem Forum über viele Jahre als besonders "SbS-freundlich" gezeigt hat und an Hinterfotzigkeit kaum zu übertreffen war!
dann ließt du öfters mal das Evangelium hier im SBS-Forum…
Shimon: Im Unterschied zu dir bin ich ein Verfechter der Evolutionstheorie. Ob dies mit dem von dir hier Gepredigten zusammenpasst, überlasse ich deinem Ermessen...
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
