Iceman schrieb am 08.03.2011, 14:11 Uhr
Sabin Gherman
M-am saturat de Romania
M-am saturat de Mitica, de smechereala si Tigania pe
care le lasa in urma acest nume de tara, Romania.
Vorbesc cu diversi politicieni, aflati la putere, si
toti imi spun: “nu mai avem nici o sansa”. Citesc prin
ziare ca Bucurestiului guvernul a avut grija sa-i
aloce de la bugetul ‘98 o suma mai mare decit a
intregului Ardeal. Calatoresc cu masina prin sud si
est si vad diferenta: acolo sint drumuri mai bune, se
fac mereu investitii. Stau la coada la finante, la
CEC, la orice apartine Statului si peste tot se da
spaga. Ciubuc. Pesches. Turcisme fara de care nu se
poate. Si atunci? Eu nu vreau sa emigrez numai pentru
ca de 10 ani nu se face nimic. Doar ca m-am saturat de
Romania. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din
orice context istoric. Altii se lauda cu Michelangelo
sau Da Vinci si mie mi se arata scrisoarea lui Neacsu
din Cimpulung. Fantastica realizare delatiunea!…
Daca regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am
nascut aici, ca fac parte din cei ce au invatat pe la
scoli ca poporul asta, boborul, domnilor,a fost intr-o
erectie continua in fata istoriei. Care popor? Noi,
cei care n-am facut nici macar o data dovada
virilitatii, noi, care in timpul invaziilor ne ridicam
poalele in cap si fugeam in paduri, noi, care lesinam
prin salile unde se hotara istoria, noi, care astazi
ne scremem pentru o bucata de piine si nu mai stim ce
smechereli sa mai inventam. Astia sintem, peticiti in
cur, rupti in coate; intram in istorie ca-ntr-o
infecta crisma de cartier. Intre doua ghioraituri si-o
injuratura, poporul (boborul, domnilor), vorbeste
batos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre
“traiasca si-nfloreasca Moldova, Ardealul si Tara
Romaneasca”. Si – iarasi – un ghiorait victorios. M-am
saturat sa-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei
din vest le spun ca sint din Transilvania. Alta tara.
Altra paese. Other country. L’autre pays. M-am saturat
sa-mi spuna toti neardelenii ca aici, in Ardeal, am
probleme cu ungurii. Ca daca n-ar fi ei… Ca foamea
este mama intelepciunii… Ca federalizarea este cel
mai mare pericol care ma paste, ma pindeste de dupa
coltul blocului odata cu borfasul pentru care platesc
impozit. Ca musai trebuie sa string cureaua, ca
magarul lui Nastratin. In numele “unitatii”,
“propasirii” neamului rrromanesc. Si eu, care astept
de 10 ani o unire adevarata, una a parlamentarilor
ardeleni pentru Ardeal, o ofensiva civica pentru
salvarea putinului ramas. Si eu, care ma rog in
fiecare seara sa se termine odata cu Tokes Laszlo, cu
aberatiile lui etnice impotriva tuturor. Si tot
degeaba. Deocamdata. Niste oameni au facut Unirea de
la 1918. Altii sperau intr-o confederatie de tip
helvetic, impreuna cu Ungaria, Cehia si Austria.
Altii, ca Slavici, au spus ca unirea Transilvaniei cu
Romania e o porcarie si au facut puscarie. Acum se
vede ce-a iesit. Seriozitatea, eleganta, disciplina -
atribute ale Ardealului – au fost invadate de
miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia
semintelor de bostan. Era o sansa pentru Romania sa se
uneasca cu Transilvania, sa invete cite ceva din
organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost
asa; Romania a inghitit Transilvania – de aceea din
trei in trei metri aluneci astazi pe flegmele de pe
marile bulevarde. N-o spun eu, ci un egal al lui
Dumnezeu, Cioran. Vor sari o gramada sa contrazica
cele spuse mai sus. Dar: citi dintre voi n-au mers la
Bucuresti cu plasa plina, cu celebra plasa de rafie in
care se inghesuiau sticlele de palinca? Si n-o duceati
la prieteni, ci la directori, la ministere, la inalte
porti ferecate. Si daca, naivi fiind, n-ati dus acele
plase, de cite ori vi s-a sugerat ca la Bucuresti se
intra cu capul, miinile fiind ocupate cu “bagaje”.
Bucurestiul, acest loc in care genialul tebecist se
pupa cu analfabetul miliardar, a invatat toata tara ca
se da. “Se da carne”. “Se da oua”. Se da. Mentalitate
de molusca. Aici nu ai drepturi, ci complezente. Aici
se maninca seminte de bostan, se vorbeste cu “este
multi” si lumea in general se naste, se inmulteste si
moare. N-au invatat nimic de la unguri, n-au invatat
nimic de la austrieci, n-au invatat nimic de la nemti.
Au trecut prea repede de la furculision la Treceti
batalioane romane Carpatii. Poate de aceea cei mai
vajnici “aparatori” ai Transilvaniei s-au nascut
dincolo de Carpati. Poate de aceea Europa se termina
pe undeva pe linga Brasov. Acolo se termina si
Transilvania. Pentru ca in afara de limba si sosele
proaste nu avem nimic in comun. Va trebui sa ne
trezim. Sa recunoastem ca ceea ce se intimpla acum e o
comedie. Dar una in care copiii va cer o ciocolata si
voi dati din umeri. In care mereu infrigurati cautati
o pila pentru orice. In care susotiti pe la colturi
despre vilele celor din politie sau din parlament. O
lume sortita imprumutului de la un salariu la altul.
Va trebui sa vedem ca se poate si altfel. Ca sintem
altfel. Ca relele cele mari vin de la Bucuresti, de la
luxoasele palate in care politicienii se bat fara nici
o jena pe ciolan. Va trebui sa vedem ca nu ungurii sau
nemtii sau burundezii sint inamicii nostri, ci noi
insine, traitorii de pe azi pe minine, obligati sa
furam si sa injuram pe la colturi. Nu mai avem ce sa
ne spunem; am facut-o 75 de ani si sintem de 75 de ori
mai saraci. In rest, zile bune – m-am saturat de
Romania, vreau Transilvania mea.
pavel_chinezul schrieb am 08.03.2011, 15:03 Uhr
Ach dolfi, wieder aktiv? Herzlich willkommen zurück. Es wäre schön, wenn du die ausgleichenden Worte, die du früher öfters benutzt hattest, gegen alle Vorurteilsträger einsetzen würdest. Nicht falsch verstehen, es ist keine Vorschrift meinerseits, Nein, es ist nur eine ernst gemeinte Bitte.
pavel_chinezul
