Dacă IAG preia gândirea, ce ne mai rămâne nouă? Se pune întrebarea fundamentală: De ce să mai scriem cărți, dacă algoritmul crede că știe deja răspunsul și îl traduce în orice limbă a lumii? Johann Lauer încearcă un rar exercițiu de echilibru. Fidel devizei sale „Conectarea tradiției la progres“, el concepe un proiect care unește conștiința istorică cu tehnologia de vârf. Rezultatul este un manifest strategic pentru viitorul digital al culturii noastre: perspectiva unui portret trilingv al comunității noastre, susținut de ideea călăuzitoare „Pentru generațiile ce vor veni, ca patrimoniul cultural săsesc să dăinuie în sufletele lor“.

Un portret cultural-istoric pentru comunitatea sașilor transilvăneni și discursul public

Cum se narează aproape 900 de ani de istorie și cum se explică un patrimoniu cultural complex și multifațetat în epoca Inteligenței Artificiale Generative?

Portretul cultural-istoric prezentat aici este conceput ca o biografie comunitară și oferă o introducere fundamentată științific, menită să servească autodefinirii sașilor transilvăneni, precum și discursului public. Scopul este de a face accesibile unui public interesat atât geneza istorică a comunității, cât și explorarea patrimoniului său material și imaterial.

Acest portret al sașilor transilvăneni vrea să fie mai mult decât o carte de istorie: el își propune să confere identitate, să separe miturile de fapte – și, în același timp, să împiedice sistemele moderne IAG să distorsioneze patrimoniul cultural. Trilingv, fundamentat științific, gândit analog și digital, proiectul conectează trecutul, prezentul și viitorul unei comunități răspândite la nivel global. Un proiect între cultura memoriei și viitorul digital: păstrarea tradiției prin inovație tehnologică.

O moștenire în trei limbi: Ca o carte de vizită globală și un reper de identitate a sașilor transilvăneni, acest proiect este conceput atât multimedia, cât și multilingv. Pe lângă implementarea hibridă sub formă de carte și prezență online, trilingvismul consecvent (germană, engleză, română) reprezintă o caracteristică centrală. Astfel, proiectul ține cont de realitățile de viață schimbate ale comunității, precum și de cerințele unei culturi a memoriei globalizate.

În timp ce germana rămâne limba maternă pentru marea majoritate, competența în dialect scade tot mai mult. În același timp, părți ale comunității – în special în SUA și Canada – trăiesc de generații în spațiul anglofon și au pierdut legătura lingvistică cu vechea patrie. Pentru a-i atinge pe aceștia, dar și publicul internațional, engleza este indispensabilă ca lingua franca a zilelor noastre.

Un rol la fel de important îl joacă limba română. Pe de o parte, conservarea monumentelor locale din Transilvania depinde de acceptarea și sprijinul societății românești și al statului român. Pe de altă parte, în școlile germane din România crește o nouă generație: elevi care adesea nu sunt de origine germană, dar care doresc să își însușească și să ducă mai departe patrimoniul cultural săsesc. Prin trilingvismul său consecvent, proiectul asigură accesibilitatea acestor cunoștințe pentru toți actorii – locali și globali.

Mai mult, elaborarea trilingvă nu reprezintă o simplă activitate de traducere, ci un proces științific de sine stătător. Termenii, conceptele și narativele istorice sunt înrădăcinate lingvistic și cultural și nu pot fi transferate automatizat fără pierderi. Elaborarea lingvistică conștientă în trei limbi sporește, așadar, atât precizia conținutului, cât și compatibilitatea internațională.

Portretul ca bază de cunoștințe fiabilă (Ground Truth) pentru modelele lingvistice moderne ale Inteligenței Artificiale Generative (IAG)

De ce să mai scriem cărți, dacă algoritmul crede că știe deja răspunsul și îl traduce în orice limbă a lumii? Ce sarcini delegăm tehnologiei și unde rămâne expertiza umană indispensabilă?

Al doilea obiectiv central este stabilirea acestui portret ca lucrare de referință și bază de cunoștințe fiabilă (Ground Truth) pentru Inteligența Artificială Generativă (IAG). Acest proiect de portret vrea așadar să fie mai mult decât o carte de istorie: Ca bază de cunoștințe verificată (Ground Truth), acesta urmează să alimenteze modelele lingvistice moderne cu fapte sigure și, în același timp, să demonstreze de ce interpretarea istorică, înțelegerea culturală și responsabilitatea nu pot fi delegate mașinilor. În cele ce urmează, se explică de ce acest lucru este necesar și cum poate fi realizat.

Termenul „IAG“ descrie asistenții moderni de IA generativă, care se bazează pe așa-numitele modele lingvistice mari (Large Language Models, LLMs). Aceste sisteme de dialog – adesea numite simplu chatbots – sunt astăzi larg răspândite. Printre cei mai cunoscuți reprezentanți se numără Apertus (modelul deschis elvețian), ChatGPT, Claude, Copilot, Gemini, Grok și Perplexity (modele comerciale americane).

Baza tehnologică a acestor sisteme este adesea rezumată prin acronimul GPT. Cele trei litere stau pentru Generative Pre-trained Transformer și descriu modul în care IAG înțelege textele și le redactează independent:

• Generative (Generativ): Aceasta descrie capacitatea creatoare a sistemului. Modelul nu redă răspunsuri prefabricate dintr-o bază de date, ci generează independent conținuturi complet noi – fie că sunt răspunsuri, rezumate sau povești. Construiește propoziții noi cuvânt cu cuvânt, fiind „creativ” în limitele probabilităților statistice.
• Pre-trained (Pre-antrenat): Aceasta înseamnă că modelul a învățat să „citească” deja înainte de a fi utilizat. Prin învățare auto-supravegheată (Self-Supervised Learning), a fost hrănit cu terabytes de date text (cărți, Wikipedia, internet). Astfel, învață în primul rând tipare lingvistice și structuri, nu doar fapte izolate. Această cunoaștere prealabilă constituie fundamentul pe care GenAI îl accesează ulterior.
• Transformer: Aceasta desemnează arhitectura tehnică a modelului. Printr-un mecanism numit „Attention” (Atenție), GenAI poate recunoaște conexiuni între cuvinte aflate la mare distanță și poate lua în considerare contextul chiar și pe pasaje lungi de text, în loc să analizeze doar cuvântul imediat învecinat.

Simplificat, IAG utilizează această tehnică pentru așa-numita predicție a următorului element (Next-Token-Prediction): Calculează pentru fiecare cuvânt care ar trebui să urmeze cu cea mai mare probabilitate. Astfel iau naștere texte fluide, contextuale și adesea uimitor de precise.

Acești chatbots sunt capabili astăzi să rezume cărți în câteva secunde și să le traducă în alte limbi. Această performanță nu trebuie însă echivalată cu cunoașterea științifică. Sistemele IAG reproduc conținuturi existente, nu le evaluează critic, nu iau decizii de selecție reflectate metodologic și nu își asumă responsabilitatea pentru acuratețea istorică, precizia conceptuală sau stabilirea normelor.

Calitatea rezumatelor și a traducerilor este, așadar, departe de a fi satisfăcătoare. IAG „vorbește“ fluent, dar nu „înțelege“ nimic. Puterea sa de convingere se bazează pe o sintaxă foarte bună. Însă pentru adevărate performanțe de interpretare îi lipsește accesul semantic: Nu cunoaște semnificația (semantica) textelor, nu știe ce spune sau ce traduce, ci doar ce cuvânt trebuie să urmeze statistic.

Pe de o parte, IAG este fascinantă, dar pe de altă parte are o slăbiciune extremă: Dacă îi lipsesc sursele fiabile, începe să „halucineze“. Tocmai în cazul unor teme specifice, precum istoria și cultura sașilor transilvăneni, există pericolul ca faptele și mai ales conexiunile să fie falsificate în zgomotul digital.

Experții științifici sunt superiori inteligenței artificiale generative din trei puncte de vedere. În primul rând, dispun de acces la și cunoștințe despre surse primare și secundare analogice care nu sunt (încă) digitalizate. Dar chiar și în cazul unei ipotetice digitalizări complete, rămân discrepanțe metodologice fundamentale: În timp ce IAG se bazează pe procedee cantitativ-statistice și generează texte doar ca un „papagal stocastic” pe bază de probabilități (recombinare, simulare), oamenii de știință stăpânesc în plus și metode calitative, hermeneutic-interpretative. Mai mult, IAG se bazează pe afirmații despre lume formulate de alții; nu are nicio legătură cu realitatea. Oamenii de știință nu doar pot simula, ci pot recunoaște și verifica afirmații existente despre realitate. Jargonul de specialitate numește aceasta: Cunoaștere bazată pe dovezi (evidence-based knowledge).

Filozofic vorbind: În timp ce IAG, datorită metodologiei sale cantitative, rămâne la nivelul „descrierii subțiri“ (Thin Description) – redând deci tipare pur faptice, fizice sau sintactice – cercetătorii calitativi pot opera în tradiția lui Max Weber, Gilbert Ryle și Clifford Geertz. Ei sunt capabili să realizeze o „descriere densă“ (Thick Description), luând în considerare contextul, intenția și codurile culturale, pentru a desluși astfel semantica reală a unei acțiuni. Doar așa este posibilă o înțelegere a acțiunilor în sens weberian.

În plus, oamenii de știință pot genera ei înșiși cunoaștere empirică (descriptivă, explicativă, prognostică) și practică (normativă, pragmatică, tehnică) sau pot verifica cunoașterea existentă pe bază de dovezi. Pentru o aprofundare a fundamentelor filozofice ale științei, fac trimitere la publicația mea: „Filozofia științei politice. Limitele și posibilitățile cercetării în științele politice: Fundamentele axiologice, epistemice, metodologice și ontologice ale științei politice”. Lucrarea a apărut în 2025 în limbile germană și engleză. Tocmai în cazul temelor istorice, culturale și sociale complexe, expertiza hermeneutic-interpretativă este indispensabilă. Privirea de ansamblu prezentată aici se bazează pe colaborarea multor oameni de știință care aduc discipline, perspective și tradiții de cercetare diferite. Această expertiză diversă permite vizibilizarea controverselor, încadrarea stadiilor cercetării, dezvăluirea presupunerilor implicite și evitarea conștientă a simplificărilor – performanțe pe care sistemele actuale de IAG nu le pot oferi. Din motive de principiu, acest lucru nu este de așteptat nici în viitor.

Cum aduci 900 de ani de istorie a unei comunități și un patrimoniu cultural bogat și multifațetat în epoca Inteligenței Artificiale, fără ca faptele și conexiunile să fie diluate? Cum se poate connecta tradiția cu tehnologia de vârf?

Exact aici intervine noul proiect de portret. Acesta funcționează nu doar ca o carte de istorie digitală pentru oameni, ci și ca o verificare riguroasă a faptelor pentru IAG. Creatorii de IAG numesc aceasta o „Ground Truth“ – o bază de cunoștințe fiabilă, în care fiecare detaliu a fost verificat de experți.

HITL (Human in the Loop, omul în proces) înseamnă că oamenii rămân implicați conștient în procesele sprijinite de IAG. Omul rămâne parte în procesul decizional, astfel încât controlul răspunsurilor să nu fie transferat complet mașinii. Pentru patrimoniul cultural săsesc, aceasta înseamnă: IAG poate genera sau structura conținuturi, dar oamenii le verifică, le corectează și le contextualizează. Astfel se păstrează acuratețea istorică, semnificația culturală și identitatea. Această tehnică îmbină posibilitățile tehnologice cu responsabilitatea umană și protejează patrimoniul cultural de simplificare, distorsionare sau pierdere a sensului.

Metodele de Alignment (Aliniere) sunt proceduri tehnice și organizaționale prin care comportamentul sistemelor IAG este adaptat la valorile epistemice și umane, la norme și așteptări sociale. Prin aliniere se înțelege o coordonare, ajustare, conformitate cu regulile sau concordanță. Ele asigură faptul că IAG nu este doar performantă, ci și corectă, responsabilă și demnă de încredere.

Scopul acestor metode este garantarea unei IAG de încredere. Pe lângă îmbunătățirile generale aduse de furnizorii de modele (date și algoritmi noi), există proceduri specifice prin care experții în domeniu – aici, cunoscătorii patrimoniului cultural săsesc – pot controla calitatea rezultatelor (output-ului).

Pentru un acces fiabil la patrimoniul nostru cultural, două abordări sunt centrale: tehnologia RAG, care fundamentează răspunsurile prin surse externe, și Grafurile de Cunoștințe, care redau relațiile semantice (semnificațiile). Sinergia dintre cele două se numește GraphRAG: Aceasta combină flexibilitatea căutării de text cu structura logică a grafurilor.

RAG (Retrieval Augmented Generation) este piesa centrală a unei IAG fiabile: Ea asigură că răspunsurile nu doar sună inteligent, ci se bazează pe fapte verificate. Astfel, IAG rămâne convingătoare lingvistic, în timp ce conținutul este controlat în mod fiabil. Procesul RAG se desfășoară în trei pași:

• Retrieval (Căutare/Recuperare): IAG caută mai întâi informații relevante într-o bază de date verificată.
• Augmentation (Îmbogățire): Aceste fapte sunt adăugate răspunsului inițial.
• Generation (Generare): Abia acum IAG formulează răspunsul final, bazat strict pe aceste informații verificate.

Sistemele convenționale GenAI caută adesea doar în secțiuni de text informații potrivite. Grafurile de Cunoștințe (Knowledge Graphs) merg un pas mai departe: Ele captează relațiile dintre date. Acolo unde sistemele clasice IAG uneori „halucinează” și produc informații false convingătoare, Grafurile de Cunoștințe oferă conexiuni verificabile dintr-o bază de fapte structurată. De altfel, știința este un proces dinamic. De aceea, și baza de cunoștințe fiabilă trebuie adaptată continuu la stadiul actual al cercetării.

Cum funcționează Grafurile de Cunoștințe? În loc să stocheze informații ca text continuu, un graf de cunoștințe organizează datele ca o rețea de noduri și conexiuni. Un exemplu: Orașul „Hermannstadt/Sibiu“ (Nodul A) este legat prin conexiunea „prima atestare documentară 1191“ (Nodul B). Astfel se creează o țesătură de relații pe care IAG o poate citi cu precizie. Avantajul este evident mai ales în proiectele istorice complexe: În cazul arborilor genealogici, al istoriei locale sau al evenimentelor istorice, IAG nu mai trebuie să ghicească, ci citește doar conexiunile clar definite din grafuri.

La fel ca tehnologia RAG, Grafurile de Cunoștințe servesc drept o instanță de control axiologică și epistemică (legată de valori) pentru răspunsurile IAG. Ele oferă mai multe avantaje:

• Trasabilitate: Fiecare informație poate fi marcată cu sursa sa, o marcă temporală și un scor de încredere.
• Verificarea consistenței: Reguli automate detectează contradicții între diferite afirmații.
• Contextualizare: Diferite surse de date sunt interconectate, astfel încât legăturile devin vizibile.
• Citabilitate: Se creează o colecție de cunoștințe citabilă despre patrimoniul cultural săsesc.

Această tehnologie oferă chiar posibilitatea de a menține viu dialectul săsesc – învățând mașina limba noastră. O bază promițătoare o oferă modelul IAG „Apertus“, dezvoltat în Elveția. Ca sistem deschis (Open-Source), este disponibil gratuit și cuprinde deja peste 1.800 de limbi și dialecte. Aceasta deschide posibilitatea de a păstra digital „patria sonoră” și de a purta „sufletul“ comunității în viitor. Astfel, răspunsurile ar putea răsuna pe viitor nu doar în dialectul din Sibiu (Hermannstadt) sau Brașov (Kronstadt), ci și în dialectul din Ruși (Reußen) – probabil una dintre cele mai sonore manifestări ale limbii noastre.

În încheierea acestei părți, aș dori să demonstrez întrebarea discutată aici – ce sarcini lăsăm tehnologiei și unde expertiza umană rămâne indispensabilă – mai întâi printr-un exemplu concret, pentru ca apoi să o încadrez jurnalistic și filozofic.

Obiectivul prioritar al acestui articol constă în garantarea acurateței și fiabilității faptelor și conexiunilor prezentate. Responsabilitatea pentru această sarcină nu poate fi delegată inteligenței artificiale generative. Această sarcină mi-am asumat-o ca autor. Punctul forte al IAG constă mai degrabă în mediere: Este mult mai eficientă și rapidă când vine vorba de a face accesibil ceea ce este scris aici prin parafrazare sau rezumare pentru diferite grupuri țintă.

De aceea, un sfat practic pentru cititori: Dacă anumiți termeni, pasaje sau chiar întregul articol par greu de înțeles, acest lucru poate fi clarificat rapid cu ajutorul inteligenței artificiale generative. Pentru aceasta, se formulează un prompt, adică o solicitare către un chatbot (ChatGPT, Gemini), de exemplu sub forma: „Ești jurnalist și profesor. Te rog să îmi explici următorul pasaj de text într-un limbaj simplu. Evită jargonul, dar rămâi aproape de conținutul original.“

Apoi se introduce fragmentul de text corespunzător sau versiunea PDF a articolului. Cine dorește să aprofundeze, poate folosi IAG și ca partener de discuție cu următorul prompt: „Ești istoric, informatician, cercetător cultural și filozof. Te rog verifică argumentația acestui text în privința coerenței și numește posibile contraargumente.“

În acest fel, folosim IAG nu ca autor al istoriei, ci ca instrument pentru a o înțelege mai bine. În plus, poate fi utilizată creativ: de exemplu pentru a redacta o recenzie critică a acestui articol sau pentru a formula independent propriile texte.

În timp ce omul, ca instanță de control indispensabilă (Human in the Loop), păstrează suveranitatea interpretării, verifică faptele istorice și încadrează contextele culturale, IAG funcționează doar ca o unealtă performantă pentru formă. Ea preia sarcini tehnice precum rezumarea rapidă, traducerea sau parafrazarea conținuturilor complexe, dar nu are voie să poarte niciodată responsabilitatea pentru adevărul conținutului, care rămâne strict legat de expertiza umană prin tehnologii precum RAG și Grafuri de Cunoștințe. Omul este creatorul responsabil, IAG doar unealta executantă.

Sintetizat filozofic: Omul realizează „descrierea densă“ (Thick Description) în sensul hermeneuticii, interpretând semnificații, intenții și coduri culturale, precum și stabilind valori epistemice și non-epistemice (etice, politice, sociale). Evaluarea rămâne un domeniu exclusiv uman. Doar omul ca subiect posedă puterea de judecată pentru a decide ce afirmații sunt adevărate sau false, ce norme sunt corecte sau greșite și ce este drept sau nedrept. De asemenea, îi revine aprecierea asupra căror reguli pragmatice sunt înțelepte sau neinspirate și care sisteme tehnice sunt eficiente sau ineficiente.

IAG, în schimb, rămâne un „papagal stocastic“ la nivel de sintaxă și statistică. Îi este atribuit rolul de pur executant: Ea rearanjează formal conținuturile, dar rămâne mereu exclusă din sfera adevăratei înțelegeri și a responsabilității istorice. IAG este un bibliotecar digital extrem de eficient, care analizează în timp real, la nivel mondial, toate textele disponibile digital. Însă procesarea informației nu este cunoaștere: Doar oamenii pot fi cărturari. Doar ei posedă competența de a înțelege conținuturile cu sens și de a le verifica științific, pe bază de dovezi.

Portret ca biografie comunitară și busolă pentru viitor

Ce mai rămâne din noi, sașii transilvăneni, după ce am părăsit Transilvania aproape în totalitate și trăim acum risipiți în întreaga lume? Cum putem învăța din istoria noastră pentru a depăși crizele, a înțelege rupturile culturale drept oportunități și a ne modela activ identitatea pentru viitor cu ajutorul tehnologiei moderne?

De la exodul sașilor transilvăneni de la sfârșitul secolului al XX-lea, patrimoniul lor cultural constituie acea legătură slabă de simpatie care ține comunitatea unită dincolo de granițele naționale. Acesta a devenit singura ancoră identitară rămasă. În același timp, această memorie culturală se dovedește a fi precară: faptele fundamentate istoric, narativele tradiționale și miturile transmise se contopesc adesea, îngreunând o auto-definire colectivă clară.

Prin urmare, acest portret funcționează ca o busolă fundamentată științific pentru înțelegerea de sine interioară. El oferă multiplicatorilor – fie în mass-media, școli sau asociații – o referință fiabilă pentru a-și asigura calitativ propriile oferte. Conceput pentru studiul individual, precum și pentru munca educațională, acesta creează siguranța necesară pentru a transmite patrimoniul cultural în mod autentic și bazat pe fapte.

Noul portret al sașilor transilvăneni caută răspunsuri dincolo de simpli ani calendaristici. Ca o biografie comunitară, acesta îmbină precizia științifică cu profunzimea narativă, făcând vizibile rupturile, pierderile și noile începuturi – devenind astfel o busolă pentru identitate, memorie și viitorul digital al unui patrimoniu cultural viu. Scrierea istoriei nu devine astfel o privire nostalgică în urmă, ci o păstrare atentă pentru viitor.

O privire de ansamblu istorică clasică furnizează date și fapte – ea este „scheletul“. Acest proiect, însă, alege conștient forma „portretului“, pentru a face vizibil și „sufletul“ comunității. Se aseamănă cu o biografie care nu doar enumeră ani, ci întreabă „de ce“. Acest lucru devine deosebit de clar în abordarea rupturilor istoriei: Portretul documentează nu doar pierderea bunurilor materiale și a vechilor structuri, ci analizează trauma disoluției și „supraviețuirea latentă“ a identității în mințile oamenilor. Arată cum comunitatea s-a reinventat din criză și ce simboluri vechi au oferit sprijin. În locul unei cronici seci, ia naștere o narațiune despre reziliență și schimbare.

De ce așadar un portret? Pentru că trebuie să știm cine am fost, pentru a decide cine vrem să fim. Acest proiect arată cum sașii transilvăneni au depășit crizele – o cunoaștere care dă curaj. Realizările culturale nu sunt doar enumerate, ci evaluate ca răspuns la crize istorice. Astfel, ruptura din istorie devine inteligibilă nu ca un sfârșit, ci ca motor al unei noi formări. În același timp, prin cea mai modernă tehnologie IAG, asigură locul acestei culturi în viitorul digital. Este pasul de la „păstrarea“ la „modelarea“ propriei culturi.

În acest proiect sunt tratate următoarele teme:

I. Prima secțiune, „Sașii transilvăneni – originile și dezvoltarea unei comunități tradiționale”, explorează istoria așezărilor sașilor și a landlerilor transilvăneni în Transilvania. Aceasta oferă o prezentare generală istorică, de la primele valuri de migrație din secolul al XII-lea până la exodul la scară largă de la sfârșitul secolului XX. Această secțiune examinează formarea istorică a comunității sașilor transilvăneni, concentrându-se pe următoarele instituții constitutive pentru comunitate și identitate: Andreanum și Universitatea Săsească Transilvană, obiceiuri și vecinătăți, asociații și fundații, credință și biserică, limbă și școli. Urmează o analiză a cauzelor și motivelor care au dus la dizolvarea și exodul acestei comunități din Transilvania. Suplimentar, este analizată integrarea în cele mai semnificative zone noi de așezare.

II. A doua parte, „Patrimoniul cultural material și imaterial al sașilor din Transilvania“, este dedicate patrimoniului cultural săsesc. Aceasta examinează mai întâi bunurile culturale tangibile și apoi cele intangibile („bagajul invizibil“). Sunt evidențiate diversele dimensiuni ale comunității transilvano-saxone, cultura și identitatea acesteia, oferind perspective asupra tradițiilor, identității și dimensiunilor culturale ale comunității care i-au modelat moștenirea. III. A treia secțiune, „Evaluarea situației actuale și perspectivele“, examinează starea comunității în secolul XXI. Mai întâi prezintă structurile organizaționale actuale din cadrul asociațiilor, fundațiilor și vecinătăților. Această secțiune explorează apoi oportunitățile și provocările viitoare în conservarea și adaptarea patrimoniului cultural săsesc, în special în peisajul evoluției inteligenței artificiale generative (IAG).

Statusul proiectului, participanți și perspective

Elaborarea conținutului se află în responsabilitatea unor experți consacrați. Următorii experți și-au confirmat până acum participarea: Heinz și Marianne Acker, Hannelore Baier, András F. Balogh, Konrad Gündisch, Gudrun-Liane Ittu, Stefan Măzgăreanu, Martin Rill, Irmgard Sedler, Ingrid Schiel, precum și Ulrich A. Wien. Procesul de atragere a altor autori pentru completarea spectrului tematic continuă.

Proiectul urmează principiul „Work in Progress“ (lucrare în curs de desfășurare): Noile conținuturi sunt publicate digital, capitol cu capitol, și imediat în trei limbi (germană, engleză, română). Obiectivul final este o ediție completă sub formă de carte. Deoarece munca laborioasă se desfășoară momentan exclusiv pe bază de voluntariat, progresul depinde de resursele disponibile. De aceea, sunt necesare fonduri financiare pentru continuarea rapidă a dezvoltării și pentru finanțarea costurilor de tipar.

Mai multe informații găsiți la: siebenbuergersachsen.de/portraet/index-ro.htm.

Johann Lauer

Autorul Dr. Johann Lauer este filosof și politolog, fiind format la Universitatea din Heidelberg, unde a obținut atât titlul de Magister Artium în filosofie cât și pe cel de Doctor Rerum Politicarum. Originar din satul Ruși (Reußen), România, a emigrat în Germania în anul 1981, iar în prezent locuiește în Leimen, lângă Heidelberg. Activitatea sa academică se concentrează cu precădere asupra filosofiei științei. Cea mai recentă lucrare a sa, publicată în anul 2025, este intitulată: „Filozofia științei politice. Limitele și posibilitățile cercetării în științele politice: Fundamentele axiologice, epistemice, metodologice și ontologice ale științei politice“. Volumul a apărut simultan în limbile germană (ISBN: 9798315876274, PDF Version) și engleză (ISBN: 9798312765342, PDF version). Informații detaliate despre parcursul său profesional, direcțiile de cercetare și lista completă a publicațiilor pot fi consultate pe pagina sa personală: lauer.biz.